Nu departe de municipiul Aiud, la doar 8 kilometri, localitatea Lopadea Veche – sau în limba maghiară Olahlapád (Lopadea Românească), este una dintre localitățile cele mai misterioase din zona Mureșului mijlociu. Aici legendele te întâmpină la tot pasul și se pare că multe din cele povestite din moși-strămoși au și acel sâmbure de adevăr care le face să trăiască și să fie interesante.

Se spune că aici, la Lopadea Veche, sau Lopadea Românească, ar fi existat un fel de cetate apărată de valuri de pământ, că pe undeva prin apropiere ar fi ascunse comori nebănuit de mari, că odinioară satul ar fi fost locuit și de o mare comunitate maghiară, care, în urma unor certuri ce s-au finalizat cu o bătaie zdravănă, a fost alungată de băștinașii români, migrând dincolo de râul Mureș și înființând o altă localitate, Lopadea Nouă (Magyarlapad în limba maghiară).

Nimeni nu poate spune cu certitudine care ar fi adevărul despre ceea ce se spune despre Lopadea Veche. Misterul a rămas aidoma unei pâcle depuse peste satul care numără câteva sute de oameni. Însă este cert că lopădenii, nu se știe din ce cauză, au renunțat la vechea lor biserică, din care astăzi se mai văd doar câteva ziduri aflate într-o ruină avansată. La fel ca și în cazul bisericii vechi, nimeni nu știe de ce au renunțat sătenii la vechiul lor cimitir și au mutat totul, biserică și cimitir, pe dealul din apropiere.

Până în prezent nu au fost găsite documente care să ateste acest fapt, dar se presupune că biserica și cimitirul părăsit ar data din ultima jumătate a secolului XV-lea. Situate pe o movilă lutoasă, în partea de nord-vest a localităţii, biserica și cimitirul vechi ar prezenta toate caracteristicile necesare unei poziții strategice ce putea fi ușor fortificată, la fel de ușor cum procedau strămoșii daci care-și ridicau cetățile pe vârfuri de deal. Bătrânii satului cred că aici a existat o cetate țărănească fortificată în formă de navă, din care a rămas doar ruina bisericii și zecile de morminte presărate pe colină.

În prezent, biserica, ce purta hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se găseşte în stadiul avansat de ruină. Nimeni nu s-a mai interesat de ea. Doar arheologii au făcut unele cercetări. În decursul anilor, la ruina bisericii și împrejurul ei, pe toată movila pe care se află, au fost efectuate unele cercetări arheologice de un colectiv de cercetare alcătuit din redutabilii arheologi Gheorghe Petrov (MNIT Cluj) şi Paul Scrobotă (MI Aiud).

Aceștia au cercetat caracteristicile tehnice şi constructive ale bisericii, precum şi cronologia începuturilor bisericii. Intervenţia arheologică a constat în efectuarea unor săpături în interiorul și exteriorul bisericii, astfel fiind descoperite şi cercetate un număr de 119 morminte. Surpriza a constat în faptul că cei doi arheologi au arătat că multe dintre mormintele descoperite sunt mai vechi decât biserica, unele fiind găsite neatinse chiar sub temeliile bisericii ruinate, altele fiind deranjate parţial sau distruse în întregime de şanţurile săpate pentru fundaţia acesteia.

Deși, în parte, unii arheologi acceptă varianta existenței unei fortificații în jurul bisericii, nimeni nu poate certifica acest lucru, chiar dacă în jurul ei, prin eroziunea pereților dealului pe care se află biserica, au ieșit la iveală unele concavități și convexități care au forma unor amfore pentru însilozat folosite pentru păstratul cerealelor, lucru ce ar atesta existența unor depozite de alimente specifice unei fortificații. Depozitarea alimentelor și în special al cerealelor într-un fel de silozuri săpate în pământ a indus ideea că biserica ar fi avut un sistem de apărare.

Ogivele care se presupune că ar fi fost folosite pentru depozitarea alimentelor, dar și oasele și bucățile de lemn din sicriele vechiului cimitir, ivite pe ambele laturi ale dealului, dau de gândit multora. De altfel, nu de puține ori, în urma unor ploi mai abundente, localnicii găsesc în marginea drumului câte o tibie, un craniu ori câte o scândură putrezită, rostogolite de la aproape 10 metri înălțime.

Dacă pentru un străin acest lucru ar fi unul care i-ar da frisoane, pentru localnici găsirea unor oase în drum a devenit o obișnuință. Nu le mai pasă. Doar copiii, din ce în ce mai rari în localitate, mai spun că se tem de stafii și că pe undeva prin împrejurimi ar fi îngropate cine știe ce comori.

Tot în Lopadea Veche, dacă stai de vorbă cu bătrânii satului, poți afla și de ce la o distanță de mai puțin de 25 de kilometri în linie dreaptă există și o altă localitate cu numele „Lopadea”. Este vorba despre Lopadea Nouă sau Magyarlopád. Aceștia ne-au spus că ei nu știu cu siguranță care ar fi cauza plecării maghiarilor care „aveau casele dincolo de părău” înspre Aiud, dar se spune că totul a fost din cauza unui scandal care ar fi durat mai mulți  ani și nu ar fi fost nicio posibilitate de împăcare. Din acest motiv, maghiarii s-ar fi așezat între dealurile de dincolo de Mureș, întemeind un alt sat, căruia i-au spus Lopadea Nouă sau Magyarlopád.

Că este sau nu așa, nu avem cum să știm. Cer este că acum există două localități Lopadea și că într-adevăr în una locuiesc numai români – în Lopadea Nouă sau Olahlapád (Lopadea Românească), în cealaltă locuind numai maghiari, în Lopadea Nouă sau Magyarlopád (Lopadea Ungurească).

Dorel LAZĂR