Tot mai des citim în presa naţională că în nu ştiu care administraţii din România autorităţile locale şi-au permis luxul de a tăia ajutorul social pentru unele familii. Motivul? Unul simplu şi legal – membrii acestora au refuzat să muncească în folosul comunităţii.

La fel s-a întâmplat şi la Aiud, dar şi în alte localităţi în care administraţia ţine la respectarea legii. Mai mulţi primari din judeţ afirmă că au luat măsuri similare, pentru că asistaţii social refuză să presteze cele 70 de ore de muncă în folosul comunităţii. Acest aspect ne pune oarecum pe gânduri, dar la câte situaţii în care ajutoarele sociale se duc parcă în vânt sau în care asistaţii vin după ajutoare cu maşini de lux am văzut, cred că acei care nu vor să presteze muncă în folosul societăţii nu merită să fie condamnaţi.

Cred cu tărie că o politică de asistare socială cu orice preţ a oricui nu face bine. Mai nou, asemenea politică mi se pare a fi „confiscată” de cei care au nevoie de populism, de politicienii care fac legea în acest domeniu. Ştiu că unii dintre cetăţeni o duc greu şi nu se descurcă. Ştiu că au nevoie de ajutor pentru a-şi asigura un trai de azi pe mâine. Amărâţii sorţii au nevoie de ajutor! Necazul mare este că ajutoarele sociale sunt din ce în ce mai multe, iar asistaţii tot mai numeroși. Se pune, firesc, întrebarea: de unde se mai iau bani pentru ajutoare? Răspunsul este unul singur şi uşor de ghicit: din taxele şi impozitele pe care le plătesc cetăţenii. De la cei care muncesc. Este normal să fie aşa deoarece aceasta este soluţia cea mai simplă.

Necazul mare este că, pe lângă ajutoarele sociale, guvernul actual şi-a pus în gând să asigure şi pensii mai mari şi creșteri de salarii angajaţilor de la stat, şi aceasta, se pare, cu mult peste cât ar fi permis productivitatea muncii. Din statisticile oficiale se pare că şi evaziunea fiscală a crescut, în timp ce încasările din TVA la bugetul statului au scăzut, având ca urmare creșterea deficitului bugetar.

Mediul de afaceri din România este din ce în ce mai bulversat, mai ales în ultimele şase sau şapte luni. Mulţi oameni de afaceri au început să fie nemulţumiţi de unele noi reglementări privitoare la impozitare şi taxarea la care sunt supuşi sau la care are de gând onor Guvernul să-i supună. La fel ca ei sunt şi cei din domeniul agricol, care afirmă că foarte mulţi bani se duc pe apa Sâmbetei prin sprijinirea în continuare a fermelor de subzistenţă, a celor care nu ies cu produse proprii pe piaţă şi consideră aceasta ca fiind tot un fel de ajutor social. În majoritatea lor afirmă că acest lucru este, de ani întregi, tot o manevră populistă a amatorilor de voturi electorale şi că, la modul în care se acordă astfel de ajutoare, este şi normal că din ce în ce mai mulţi se vor înghesui să devină asistaţi. Zilele trecute, l-am auzit pe un om de afaceri că ia în considerare din ce în ce mai serios oportunitatea de a deveni şi antreprenor cu rezidenţă undeva în altă ţară, dar şi un asistat social în România, că se poate. Şi atunci, să nu-ţi pui întrebarea: pentru cine se acordă şi din ce bani să dă ajutorul social?!?

Dorel LAZĂR