De mai bine de un an, zeci de cetăţeni ai municipiului Aiud reclamă faptul că apa care le curge la robinet le face probleme.

Aceştia spun că nu sunt nemulţumiţi de gustul apei şi că acceptă din când în când, „accidental”, faptul că la robinete vine apa tulbure, însă reclamă faptul că, în permanenţă, pe vasele în care fierb lichidul se depune strat gros de calcar. „Este inadmisibil aşa ceva. De fiecare dată când fierbem apa, pe pereţii vaselor se depune un strat de calcar. Încercaţi şi dumneavoastră să fierbeţi apă de două sau trei ori în acelaşi vas şi o să vedeţi că puteţi rade cu unghia stratul de calcar. Ne este frică de faptul că acest calcar, pe care-l consider excedentar, ne strică maşinile de spălat şi ne colmatează centralele termice”, a declarat doamna Ilona C. La rândul lui, domnul Vasile L. a spus: „Până acum vreo zece sau unsprezece luni nu era o aşa mare problemă. Acum se pare că ceva nu este în ordine cu compoziţia apei care ne este livrată, pe bani grei, la robinete. După ce apa a ajuns să coste peste patru lei metrul cub, acum este şi rea. Are calcar mult, fapt care ne face să ne gândim tot mai des că s-ar putea să ne îmbolnăvim de rinichi, că facem pietre la rinichi şi că ni se colmatează instalaţiile”. „Sunt sigur că maşinile de spălat rufe, cele de spălat vase, boilerele şi centralele termice formează depuneri de calcar şi în timp se vor bloca. Lunar trebuie să cumpăr un duş nou deoarece orificiile sunt obturate de calcarul din apă. Mai mult, crusta de calcar depusă pe conducte nu permite transferul optim de căldură şi ne măreşte consumul”, ne-a declarat domnul Petru P. Ne-am interesat de această problemă la distribuitorul de apă potabilă, Sucursala SC APA CTTA S.A. din Aiud şi le răspundem cititorilor noştri că doamna Maria Răcăşan, directorul sucursalei, ne-a declarat: „Apa pe care o livrăm este în parametrii normali şi conformi cu cerinţele stadardelor de calitate”. Însă doamna Maria Răcăşan nu a avut la dispoziţie un buletin de analiză pentru a ne demonstra cele afirmate, aşa că o credem pe cuvânt, mai ales că întotdeauna a fost cooperantă cu noi. Potrivit celor aflate de noi, apa dură are unele riscuri, dar şi beneficii pentru consumatori. De aceea, dedurizarea ei nu scade sub limita admisă de standardele europene, care iau în calcul păstrarea unei balanţe echilibrate în ceea ce priveşte compoziţia apei pe care o foloseşte populaţia. Apa potabilă este destinată consumului uman. Nu trebuie să fie apă în stare pură. Dimpotrivă, apa sănătoasă nu e doar H2O, ci are în concentraţii adecvate diverse substanţe cu influenţă pozitivă asupra proceselor biologice. Dacă aceste concentraţii sunt prea mari, nu e bine. Dacă sunt prea puţine săruri, apar alte boli. Nu beţi apă de la chiuvetă! Asta se aude tot mai des peste tot, de parcă la robinet ar curge apă otrăvită. Dacă ar fi aşa, am muri pe capete. Iar până acum, nicio persoană n-a ajuns la pat din cauza apei din reţeaua publică a municipiului. Totuşi, într-un pahar cu apă de la robinet lăsată la decantat, în câteva ore, se observă că pe fundul lui se depun particule într-un strat vizibil. Acelaşi lucru se întâmplă şi în vasul în care se fierbe apa. Este adevărat că particulele respective ajung şi în organismul nostru. Să fie acest lucru un pericol? Specialiştii ne asigură că nu. Să ne facă acestea bine? Tot specialiştii spun că nu, în cazul în care nu sunt prea multe. Apa potabilă din casele noastre nu este dăunătoare sănătăţii, are o compoziţie normală şi este permanent monitorizată să respecte indicatorul european de duritate. Care sunt avantajele dedurizării apei? Jetul de apă devine puternic la bateriile de duş şi robinete, după o baie pielea este moale, elastică şi fină. Apa moale ne apără de alergii şi infecţii ale pielii şi elimină senzaţia de uscat, de mâncărime și altele. Şi atunci, de ce avem apă dură (calcaroasă) la robinete, mai ales că furnizorul spune că livrează apă la standarde? Simplu. Conform legilor actuale, dedurizarea se face şi nu se face în România. De ce? Din câte am aflat, aceasta nu ar mai fi obligatorie deoarece nu mai există ca noţiune pentru standardele UE. Nicăieri în România nu se face dedurizare în procesul de fabricare. Legea stabileşte doar valoarea minimă. Dar se urmăreşte creşterea afecţiunilor caracteristice în rândul populaţiei (litiazele renale şi biliare). Aşadar, întâi ne îmbolnăvim şi apoi dedurizăm. Că aşa spun legile europene care, trebuie să recunoaştem, sunt cam ciudate.

Dorel LAZĂR