Lipsa unei strategii puse la punct, proasta gândire a guvernelor din România, incoerenţa şi amatorismul parlamentarilor români, la care se adaugă confuzia şi lipsa de profesionalism ale celor care au aplicat legile fondului funciar şi a retrocedărilor au început să-şi arate „roadele”.

Aidoma unor oameni asupra cărora planează cel mai lung blestem românesc, „blestemul pământului”, zeci de proprietari de terenuri din Mirăslău, dar şi din alte comune ale judeţului şi ale ţării, au fost aduşi în stare de tensiune maximă din cauza unor greşeli, aproape impuse prin lege, făcute uneori chiar voit de comisiile de aplicare a legislaţiei retrocedărilor, care au eliberat titluri de proprietate însumând suprafeţe cu mult mai mari decât tarlalele puse în discuţie. Comuna Mirăslău ar fi doar un simplu exemplu edificator, ce poate fi regăsit în aproape toate celelalte comune sau localităţi urbane.
După mai bine de 23 de ani de la apariţia primei legi referitoare la fondul funciar, Legea 18/1991, la Mirăslău, oamenii s-au trezit că deşi au titluri de proprietate în mână, nu mai încap pe tarlaua respectivă. Aşa se face că prin aplicarea celor patru legi referitoare la fondul funciar şi retrocedarea proprietăţilor confiscate de regimul comunist, suma suprafeţelor de teren din actele de proprietate primite (titluri de proprietate şi procese verbale de punere în posesie) este mai mare decât suprafaţa reală a tarlalei respective. Cu alte cuvinte, titlurile de proprietate s-au umflat, în timp ce pământul a „intrat la apă”. Astfel, pe tarlaua „Elolam” sau „Grădina Mureşului”, cum i se mai spune de localnici, pe suprafaţa de 142.721 metri pătraţi au fost eliberate 38 de titluri de proprietate şi 3 procese verbale de punere în posesie, însumând o suprafaţă totală de… 155.548 metri pătraţi, adică o suprafaţă totală mai mare cu exact 11.827 metri pătraţi decât are tarlaua respectivă. „Situaţia este aceeaşi pe aproape toate tarlalele. Aproape peste tot suprafaţa din titluri este mai mare decât suprafaţa reală a tarlalei. În campaniile agricole ne călcăm în picioare. În permanenţă există discuţii în contradictoriu. Nu ştim cine ne va ajuta să scăpăm de acest calvar şi să facem linişte şi pace. În primul rând, vom apela la Instituţia Prefectului, după care mai vedem noi ce vom face”, ne-a declarat Horvat Csaba, unul dintre proprietarii de teren de pe respectiva tarla. Că situaţia este cam aceeaşi şi pe alte tarlale ni s-a confirmat de către sătenii cu care am discutat acest aspect.
Funcţionarii publici din cadrul Primăriei comunei Mirăslău ne-au declarat că, deşi situaţia este deosebit de incomodă şi duce la conflicte destul de dure, nimeni dintre cei care posedă titluri de proprietate sau procese verbale de punere în posesie nu spune care dintre proprietarii actuali nu au avut terenuri pe tarlalele în care sunt astfel de probleme. Nimeni nu vine măcar cu un singur exemplu, însă toată lumea sesizează că ceva nu este în regulă. „Totul se întâmplă din cauza modificărilor repetate făcute de guvernele României, care în decursul a 23 de ani au impus şi aplicat mai multe legi prin care au fost retrocedate terenurile agricole şi alte bunuri confiscate de regimul comunist. La început a fost Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, apoi a venit Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, pentru ca acum să apară Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aceasta fiind modificată de Legea nr. 368/2013, ca să nu mai vorbim de diferite alte acte normative care au zăpăcit de tot membrii comisiilor de retrocedare. Se ştie de situaţie, însă nimeni dintre proprietari nu vor să spună măcar unul sau doi posesori de titluri de proprietate care au primit terenuri în tarlale fără să fi avut acolo terenuri înainte de confiscare”, ne-a explicat unul dintre funcţionarii publici din Primăria Mirăslău.
Se pare că singura soluţie ar fi verificarea amănunţită a situaţiei de pe fiecare tarla. Cu alte cuvinte, în cazul nostru, scoaterea de extras funciar pentru fiecare dintre cei care au avut acolo terenuri (acum sunt 41 de proprietari cu titluri şi procese verbale), ceea ce ar însemna câte 20 de lei pentru fiecare extras (aproximativ 820 de lei). În situaţia în care există reîntabularea titlului, ar trebui făcute copii după cartea funciară pentru a se putea vedea cine a avut anterior terenul acela, după care se iau la verificat toate titlurile pentru a vedea dacă cei care sunt actualii proprietari sunt foştii proprietari sau urmaşii legali. Dacă există unul sau doi deţinători de titlu care au primit teren în tarlaua respectivă, deşi nu aveau dreptul, trebuie făcută acţiune de constatare a nulităţii absolute. Este vorba despre o muncă de Sisif, trebuind verificate toate cererile de punere în posesie prin Legea 18/1991, apoi prin Legea 10/2001, apoi cele primite în baza tuturor celorlalte acte normative şi abia pe urmă constatarea, prin instanţă, a nulităţii titlurilor de proprietate prin aplicarea Legii 169/1997 care stabileşte care sunt cazurile în care un titlu de proprietate este lovit de nulitate absolută.

Dorel LAZĂR