Timp de o săptămână, 150 de cercetaşi s-au pregătit pentru viitor în umbra ruinelor castelului de la Colţeşti, comuna Rimetea

În perioada 10-18 august, pe valea Siloşului, la Colţeşti, în imediata apropiere a ruinelor cetăţii nobiliare ce a aparţinut familiei Thoroczkay, centrul local al Cercetaşilor Români Alba Iulia şi-a strâns efectivele în tabăra de vară. Având o organizare perfectă din punct de vedere gospodăresc şi o structură bine definită pe categorii de vârstă, tabăra de vară a cercetaşilor albaiulieni este considerată ca fiind „încununarea tuturor activităţilor şi orelor de pregătire de peste an”, ea fiind un fel de „conferinţă deschisă pentru împărtăşirea experienţelor trăite în perioada scursă de la precedenta tabără de vară”. „Ca şi în ediţiile trecute, şi această tabără are un caracter educativ. Noi urmărim ca cei ce aderă la această mişcare să primească învăţămintele necesare pentru a se descurca în viaţă, mai ales în condiţii puţin mai dificile, dar şi ridicarea gradului de responsabilitate a individului într-o com­u­nitate, completând educaţia primită la şcoală şi în familie, dezvoltându-le autocunoaşterea şi dorinţa de a şti, de a explora şi de a descoperi”, ne-a declarat domnul Andrei Avram, şeful centrului local Cercetaşii României Alba Iulia. Acesta ne-a mai spus: „Folosim distracţia cu scopul ca prin recreere să susţinem copiii şi tinerii în dezvoltarea lor fizică, intelectuală, socială şi spirituală. Modul nostru de educare contribuie la construirea încrederii şi a stimei de sine, la dezvoltarea abilităţilor de învăţare, leadership, team building, aventură în aer liber şi de distracţie. Cercetaşii învaţă cum să facă alegerea potrivită şi să îşi asume responsabilitatea pentru acţiunile lor, astfel încât aceştia să fie pregătiţi pentru o viaţă independentă”.
Fideli regulii nescrise „trebuie să te descurci”, atât „lupişorii”, „temerarii” şi „exploratorii” cât şi „seniorii”, adică cele patru grupe de vârstă în care au fost împărţiţi cei 150 de participanţi la tabără, au învăţat tot ceea ce trebuie pentru a se descurca fără ajutorul nemijlocit al părinţilor sau al celorlalţi oameni maturi. Aflat în vizită în tabăra de la Colţeşti, Ioan N., părintele unei „lupişoare”, ne-a declarat: „Este o treabă extraordinară. Fetiţa mea are 10 ani şi este cercetaşă de doar doi ani, însă a deprins unele abilităţi şi comportamente deosebit de valoroase în dezvoltarea ei ulterioară. Cred că acest proces educativ non-formal şi-a lăsat o amprentă bună, este mai încrezătoare, mai motivată şi mai responsabilă în ceea ce face. Un lucru deosebit de bun, cred eu, este faptul că a devenit mai deschisă în relaţiile cu ceilalţi”. Adriana, una dintre cei 45 de „lupişori”, ne-a spus: „Este frumos aici. Am fost sus la castel şi am văzut de acolo toată valea până departe. Am învăţat cum să fac cortul, cum să fac focul fără să dăunez naturii şi o mulţime de jocuri. A plouat de câteva ori, dar şi atunci a fost frumos”. Despre modul în care s-au gospodărit şi s-au comportat cercetaşii albaiulieni ne-a vorbit domnul Tiberiu Buduşan, proprietarul terenului pe care aceştia şi-au aşezat tabăra: „Sunt extraordinari. Au o ordine şi o ierarhizare bine puse la punct. Nici nu mă aşteptam să văd aşa ceva la nişte copii. Ar trebui ca mulţi dintre adulţii „atotştiutori” să vină să ia lecţii de la aceşti copii. Ce m-a surprins cel mai mult a fost faptul că eu, la vârsta mea, am avut de învăţat de la ei în ceea ce priveşte grija pentru mediu, pentru natură. Modul de relaţionare, comportamentul, modul în care au ştiut să-şi structureze şi să-şi rezolve toate problemele m-au surprins plăcut. Cu alte cuvinte, m-au câştigat de partea lor”.

D. L.