În luna decembrie a anului 2012, cercetătorul Horia Ciugudean de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a fost primit ca membru corespondent al Institutului Arheologic German, diploma care atestă această calitate fiind semnată de rectorul institutului din Berlin.
Până în prezent, potrivit acestuia, mai puţin de 20 de profesori, cercetători şi membri ai Academiei din România au primit acest titlu, majoritatea provenind din marile centre universitare ale ţării (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca).

 Horea Ion Ciugudean s-a născut în anul 1954, în oraşul Aiud, judeţul Alba. Conferenţiar universitar şi doctor în istorie, Horea Ciugudean este în prezent cercetător ştiinţific gradul I la Muzeul Unirii din Alba Iulia. A terminat şcoala generală şi liceul la Aiud, apoi Facultatea de Istorie şi Filozofie, secţia Istorie, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, absolvită în 1977. A urmat ulterior cursuri postuniversitare de specializare în domeniul restaurării-conservării patrimoniului cultural la Centrul de perfecţionare a Cadrelor – Bucureşti (1979-1981;1987-1989). A obţinut titlul de doctor în istorie în 1997 la Bucureşti cu teza “Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei”. În anul 1999 obţine şi titlul de conferenţiar universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

După absolvirea facultăţii cu diplomă de merit, este repartizat în 1978 la Muzeul Unirii din Alba Iulia. Aici a deţinut pe rând funcţiile de muzeograf, şef al laboratorului de restaurare, apoi şef al secţiei de arheologie, fiind directorul general al instituţiei între 1997-2003, din anul 2003 fiind cercetător principal gradul I în cadrul secţiei de arheologie. Timp de 35 de ani a desfăşurat o activitate susţinută de cercetare a preistoriei Transilvaniei, orientată cu precădere spre investigarea siturilor din epoca bronzului de pe valea Ampoiului, la Ampoiţa, Poiana Ampoiului, Meteş, Ţelna sau Zlatna. A efectuat de asemenea săpături arheologice în zona Aiudului, oraşul său natal, în staţiunile preistorice de la Livezile sau Rădeşti. Epoca fierului a reprezentat un alt domeniu al preistoriei transilvane pe care l-a abordat cu mult interes, participând la săpăturile efectuate în aşezarea fortificată de la Teleac. Chiar dacă arheologia preistorică constituie principala sa arie de interes, a participat şi la cercetări privind epoca romană sau cea medievală timpurie, cu precădere în marea necropolă de la Alba Iulia (1981-1985) şi la Blandiana (1981-1982).

A participat cu comunicări ştiinţifice la simpozioane şi congrese internaţionale din Italia (1979, 1981), Marea Britanie (1986, 1994), Germania (1999, 2008), Ungaria (1991, 1996), Slovacia (1991), Bulgaria (1995), Slovenia (1994, 1998), Norvegia (2000), Austria (2007), sau Danemarca (2012), precum şi la peste 100 de manifestări naţionale.

A fost invitat să susţină conferinţe la prestigioase universităţi şi institute din străinătate: Berlin (1988, 1989), München (1988), Heidelberg (1999, 2002), Budapesta (2002), Durham (1994) şi a fost bursier al unor instituţii de cercetare prestigioase din ţară (Colegiul Noua Europă- Bucureşti) sau din străinătate: Centro Camuno di Studi Preistorici (Italia), Römisch-Germanischen Komission des Deutschen Archaologische Instituts (Frankfurt am Main (Germania), American School for Classical Studies (Grecia) şi mai recent, Eurasien Abteilung der D.A.I. (Germania).

Pe lângă îndelungata muncă de cercetare arheologică din cadrul muzeului albaiulian, a desfăşurat şi o carieră didactică universitară, începută în 1991 la Universitatea “1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, unde obţine şi titlul de lector, şi continuată apoi în cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Jurnalistică din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, unde va obţine în 1999 titlul de conferenţiar universitar.

A publicat 6 cărţi ca autor principal şi alte 3 în calitate de coautor, precum şi peste 80 de studii în diverse reviste sau volume de specialitate din ţară şi străinătate.