Proprietara unei clădiri aflate în apropiere afirmă că vieţile ei şi a fiicei sale sunt puse în pericol de cărămizile ce se desprind din zidurile seculare.

Judeţul Alba se poate lăuda cu o bogată colecţie de castele şi cetăţi pe care şi-au pus amprenta personalităţi cunoscute ale istoriei ţinutului şi ţării. Trecerea timpului, lipsa banilor şi dezinteresul şi-au făcut simţită prezenţa, aşa că în marea lor majoritate aceste monumente au fost lăsate de izbelişte. Multe dintre castelele şi cetăţuile din judeţ au rămas doar nişte mormane străpunse ici şi colo de câte un zid, care abia mai rezistă valului de nepăsare al celor ce ar trebui să se străduiască măcar să le conserve, dacă nu să le restaureze. Este adevărat că administraţiile locale şi judeţene nu prea au fonduri pentru includerea acestora într-un program propriu de reabilitare, în consecinţă multe dintre clădirile şi cetăţile noastre s-ar putea ca în câţiva ani sau câteva decenii să rămână doar un nume în amintirea celor ce sunt sau a celor ce vor urma. Zdrobite de ploi, spulberate de vânt, monumentele vor dispărea încetul cu încetul…
O astfel de soartă ar putea avea şi cetatea medievală din centrul municipiului Aiud, cetate care se pare că suferă din lipsa banilor, a iniţiativei şi mai ales din lipsa de interes manifestată de peste 25 de ani de Ministerul Culturii pentru conservarea monumentelor arhitecturale de patrimoniu. Construită în secolul al XIV-lea, cetatea îşi datorează aspectul actual modificărilor din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Restaurată ultima dată parţial de regimul comunist în anii 1975-1977, lucrările fiind întrerupte de cutremurul din 4 martie 1977, cetatea a fost şi este un obiectiv de interes de prim rang al municipiului Aiud, iar acum, în mare parte, a ajuns într-o stare avansată de degradare, devenind chiar periculoasă.
Ministerul Culturii, pe vremea în care ministru era Kelemen Hunor, a consolidat şi restaurat, prin intermediul Programului Cultural Pilot 2011 – 2012, o parte din ea. Proiectul a avut în vedere doar reabilitarea castelului princiar Bethlen, înglobând turnul porţii cu intrarea principală în incintă şi două bastioane, majoritatea lor fiind în proprietatea bisericii reformate. În rest… Dumnezeu cu mila. Este adevărat că, potrivit legii, responsabilitatea pentru păstrarea şi conservarea unor astfel de monumente revine în mare parte proprietarilor: Consiliului Local al municipiului Aiud şi Eparhiei Reformate de Ardeal. Problema este că aceştia nu au fondurile necesare pentru o astfel de investiţie care s-ar ridica, la o primă evaluare, la câteva milioane de euro. Astfel, în lipsa consolidărilor absolut necesare, cetatea medievală a ajuns periculoasă. Aşa se face că cei care o vizitează, dar mai ales cei ce locuiesc în incinta ei sau în clădirile alipite bătrânelor ziduri şi bas­tioane sunt într-un permanent pericol.
În urmă cu doar câteva zile, una dintre cititoarele noastre ne-a semnalat un fapt care ar trebui să dea de gândit tuturor factorilor responsabili şi în special celor din Ministerul Culturii. Doamna respectivă ne-a declarat că Turnul Croitorilor a devenit, atât pentru ea cât şi pentru fiica acesteia, un pericol din cauză că de la o înălţime de peste 15 metri cad tot mai des bucăţi de cărămizi şi bolovani desprinse de pe acoperiş şi ziduri. „Sunt într-un moment de disperare. Casa mea este în apropierea Cetăţii Aiudului, care este monument istoric. Încă de la obţinerea autorizaţiei de reparaţii capitale a casei mele mi s-a adus la cunoştinţă că urmează reabilitarea întregii cetăţi, bla, bla, bla… Necazul este că turnul se dărâmă, cad cărămizi şi bolovani de la o înălţime de 15 m. În dorinţa mea de a face pe propria cheltuială intervenţia de protecţie, absolut necesară, să montez o plasă de sârmă într-o primă fază, am cerut sfatul unui avocat care mi-a spus că nu mă sfătuieşte să intervin asupra unui monument istoric. Chiar că nu mai ştiu încotro să o apuc. Tot Aiudul a vuit atunci când din ruina de clădire pe care o am în proprietate am făcut ceva frumos. Unii consilieri au dorit să-mi dărâme casa, crezând că o pot lua peste noapte sau că nu am acte în regulă. Uite că acum simţul lor civic şi dragostea faţă de oraşul în conducerea cărora ei au dorit să fie, nu eu i-am forţat, le-a dispărut! Nu mişcă nimeni un deget pentru restaurarea acestei cetăţi, sau… nu se vede nimic, încă, în acest sens. Curtea mea arată uneori, mai ales atunci când plouă sau este umezeală mai mare, ca după bombardament, cad pietre şi cărămizi, iar noi, eu, fiica mea şi oaspeţii noştri, trecem la doar un metru şi jumătate de zidul turnului. Oare trebuie să fie cineva rănit, sau chiar mai rău, pentru ca sesizările mele să fie auzite?”, ne-a declarat Teodora Kovats, locatara şi proprietara singurei clădiri locuite aflate în imediata apropiere a Turnului Croitorilor.