Povestea comunei Livezile, sau mai bine spus povestea ultimilor ei 10 ani – începând din 2004 când Daniel Irimie se întorcea acasă, direct de pe băncile facultății, să conducă urbea – merită să fie cunoscută de cât mai mulți români. 

În primul rând pentru că reprezintă un exemplu pozitiv în ceea ce privește administrația locală, un lucru destul de rar întâlnit la noi, și pentru că este o poveste din care fiecare poate învăța ceva.

L-am întâlnit pe Daniel Irimie, primar la al treilea mandat în comuna Livezile din județul Alba, la o conferință de presă a ACL unde era invitat să prezinte principalele proiecte de investiții ale primăriei pe care o conduce.

Deși inițial nu părea a fi nimic interesant, practica partidului de a aduce primari la conferinte de presă în care să vorbească despre realizările lor fiind mai veche, mi-a atras atenția faptul că majoritatea investițiilor prezentate de Daniel Irimie în Livezile erau finanțate din fonduri proprii. Și este vorba despre investiții care se ridică la peste 5  milioane de euro – sistem de aducțiune apă pe toată lungimea drumului județean care traversează comuna, lucrări de alimentare cu apă, asfaltare/modernizare străzi unde alimentarea cu apă s-a încheiat, investiție realizare teren de sport sintetic, bani pentru reparații/modernizare a școlii din comună, finanțarea unui program social prin care 30 de persoane nevoiașe – în special vârstinici – primesc zilnic o masă caldă, etc.

Auzind despre toate aceste investiții finanțate în principal cu bani din bugetul local, într-o localitate cu doar 1300 de locuitori, l-am întrebat pe edil “de unde provin toți acești bani”. Și abia de acum povestea a devenit interesantă.

Am aflat că în 2004, în timp ce era student la medicină veterinară în Cluj-Napoca, mai exact în timpul sesiunii de examen pentru licență, Daniel Irimie era ales, din primul tur, primar în comuna Livezile. Prelua administrarea localității de la fostul primar, care avea doar șapte clase, la fel de altfel ca majoritatea localnicilor la acea vreme.

Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut după ce s-a familiarizat cu munca de primar a fost să rezilieze contractul de asociere cu o societate privată, privind exploatrea unei cariere de calcar (respectiv halde de steril) aflată în proprietatea comunei. Astfel, dacă până atunci din această afacere, la bugetul local al comunei ajungeau circa 10.000 de lei annual, după rezilierea contractului, în anul 2005, și asumarea de către primărie a acestei activități economice, în visteria localității au început să intre annual 300.000 – 500.000 de lei. Acest lucru, în condițiile în care, valoarea totală a taxelor și impozitelor locale, încasate de la localnici, de abia se ridică la 200.000 de lei. În prezent, potrivit edilului de pe urma vânzării calcarului, primărira încasează 200.000 – 300.000 de lei, însă au fost ani și mai buni, respectiv 2007 – 2008, când aceeași activitatea aducea venituri de 600.000 – 700.000 de lei.

O altă sursă de venit pentru bugetul local a fost creată în urma închirierii către o asociație din comună, a unei pășuni de 1000 de hectare. Această “afacere” a adus anual bugetului comunității 1.000.000 de lei. Deși și-a exprimat mulțumirea că a reușit să îi convingă pe oameni să de-a spre închiriere pășunile, spunând că “a fost pe fază”, primarul Daniel Irimie se arăta descurajat de faptul că acest contract urmează să expire și nu va mai putea să îl prelungească în această formulă, întrucât localnicii care au mai multe animale vor pășunile pentru ei.

La doar 35 de ani, după zece ani de administrație locală, Daniel Irimie se gândește serios să renunțe la funcția de edil. Simte că ar fi mai câștigat dacă s-ar ocupa doar de creșterea animalelor și de profesia de bază, de medic veterinar, pe car a practicat-o de altfel în toți acești ani, în paralel cu activitatea de primar.

S-a arătat extrem de dezamăgit de faptul că a fost chemat să de-a declarații la Poliție, la DNA, în urma unor plângeri fără nici un fel de fundament și consideră că nu mai merită să te zbați să faci lucruri serioase pentru comunitate, în condițiile în care sistemul legislativ nu te protejează, atâta timp cât îți faci treaba corect și cu rezultate.

Un alt aspect care mi s-a părut interesant, relatat de tânărul primar, a fost cel legat de schimbarea atitudinii și percepției unei bune părți dintre localnicii din Livezile după ce a îmbrăcat rolul de primar. Obișnuit ca oamenii să aibă față de el o atitudine respectuoasă și să apeleze la el în calitate de “priceput la animale”, fiind absolvent la accea vreme a liceului de medicină veterinară, Daniel a mărturisit că, după ce a devenit primar, a fost șocat o vreme, datorită atitudinii schimbate cu 180 de grade a unoara dintre localnici, deși el era același. Cel mai probabil numărul acestora a fost redus, altfel nu ar mai fi  ieșit primar, încă de două ori, din primul tur, cu peste 70 la sută dintre voturi.