Întâlnirile „intime” au loc în camere special amenajate, este permis contactul sexual iar persoanele private de libertate au dreptul la o astfel de întâlnire o dată la trei luni.

Iată că am revenit la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Aiud, ca participant la Proiectul „Liter-Art”, derulat în parteneriat de Fundaţia „Inter-Art”, Serviciul educaţie şi asistenţă psihosocială al penitenciarului şi Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” din Aiud. Ca şi acum un an de zile, pot aprecia că sunt, probabil, singurul ziarist care se bucură că merge la puşcărie, deoarece participarea la ediţia precedentă m-a îmbogăţit, atât ca experienţă de viaţă, cât şi din punct de vedere spiritual. Şi nu în ultimul rând, m-a motivat, ca şi pe ceilalţi participanţi, la o sesiune de creaţie febrilă, sinceră şi foarte productivă. Scopul proiectului este acela de a oferi unor oameni din afara penitenciarului prilejul să cunoască semeni de-ai lor nevoiţi să sufere coerciţia din partea societăţii, pentru faptul că au încălcat legea (dar care sunt tot oameni, ca şi noi), de a oferi cadrelor penitenciarului participante la proiect prilejul să-i evalueze pe deţinuţii participanţi (de cele mai multe ori pentru ca, în urma comportamentului lor bun, să propună măsuri de recuperare psihosocială adecvate şi chiar încadrarea lor în alte proiecte şi cursuri ce au ca rezultat reducerea efectivă a pedepsei) şi de a oferi persoanelor private de libertate o „ferestră spre libertate”, pe parcursul muncii, interacţiunii şi socializării în timpul proiectului. Participanţii de anul acesta sunt, după cum urmează: Ştefan Balog, artist plastic, preşedintele Fundaţiei Inter-Art; Ioan Hădărig, poet, directorul Centrului Cultural „Liviu Rebreanu”; Andrei Bako, artist plastic, Zoltan Balog, artist fotograf (ambii referenţi la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu”); subsemnatul, Ioan Hănţulescu, în calitate de jurnalist şi poet; Ciprian Sabău, director adjunct al penitenciarului, trei doamne psiholog, din cadrul penitenciarului – Raluca Barb, Maria Gruiţă şi Loredana Muntean; preotul capelan ortodox al penitenciarului, Liviu Iulian Tarcău, precum şi persoanele private de libertate Costel Cîrcel, Silviu Florin Borca, Aurel Bleahu, Ioan Cocotă, Ştefan Tărăbuţă şi Alin Cristian Bezna (asupra condamnărilor şi asupra personalităţii acestora voi reveni pe parcursul seriei de reportaje).
După cum v-am obişnuit la ediţia precedentă, în fiecare episod vă voi dezvălui câte ceva ieşit din comun din viaţa de dincolo de gratii. Voi începe azi cu Costel Cîrcel, fost şofer de TIR, despre care am mai scris şi anul trecut. Într-un moment de rătăcire, după ce a consumat alcool cu nemiluita (deşi nu obişnuia să bea), acesta a „cules” o prostituată de pe marginea drumului, a întreţinut relaţii sexuale cu ea (cu sălbăticie, se pare) iar când şi-a revenit din beţie a constatat că aceasta se afla lângă el, aşezată într-o poziţie nefirească, sugrumată. Mai întâi s-a speriat şi a aruncat-o din TIR la marginea drumului, pe Dealul Feleacului. Apoi, cuprins de remuşcări s-a predat, şi-a recunoscut fapta, iar acum ispăşeşte o pedeapsă de 20 de ani, pentru omor calificat, din care a executat 7 ani şi jumătate. Acesta pare, însă, a se fi căit deja aici, după gratii, deoarece respectă cu stricteţe regulamentul penitenciarului, participă la toate activităţile care pot să-l reabiliteze şi să-i scurteze pedeapsa, ba chiar şi munceşte (cusătorie manuală de pantofi) până târziu, în noapte, deoarece în funcţie de norma executată beneficiază, de asemenea, de o reducere a pedepsei: 7 zile la o lună de muncă! Aceasta, în ciuda faptului că are o încheietură paradită, operată…
Cum era firesc, pentru că l-am cunoscut cu un an înainte, l-am întrebat cum îi merge şi am rămas surprins să-l văd cu faţa radiind, efectiv, de bucurie. „Foarte bine, sunt fericit, în data de 17 am o întâlnire intimă cu soţia mea…!” Am aflat, astfel, că deţinuţii care au un comportament ireproşabil, care nu creează probleme, au dreptul, o dată la trei luni de zile, la o întâlnire „intimă”, într-o cameră special amenajată, în incinta penitenciarului. Cameră dotată cu pat, masă, baie… ca o cameră de hotel. Acolo, timp de două ore, soţ şi soţie, sau logodnic şi logodnică, sau pur şi simplu amanţii, se pot întâlni, fără a fi deranjaţi de nimeni, se pot atinge, pot avea contact sexual… În 7 ani şi jumătate, Costel Cîrcel, care este un deţinut exemplar, a avut 15 astfel de întâlniri intime (5 numai la Aiud). „Pentru soţia mea ştiu că e greu la astfel de întâlniri, dar cred că şi mai greu îi este singură, aşteptându-mă. M-a aşteptat 1 an şi 8 luni, cât am făcut armată. M-a aşteptat 21 de ani, cât am muncit şofer de TIR, mai mult pe drumuri decât pe acasă. Iar acum, iată, de 7 ani şi jumătate mă aşteaptă sperând că Dumnezeu mă va ajuta să-mi recapăt libertatea, cât mai repede. A venit la mine în fiecare lună, cu pachet, uneori şi de două ori pe lună. Sunt fericit că nu m-a părăsit, aşa cum au păţit alţii, aflaţi după gratii. Ba chiar mai mult, fiul meu are acum 24 de ani, munceşte, iar ei doi au mai adăugat, în lipsa mea, încă un etaj casei noastre…” Îmi arată un album foto, din care zâmbeşte optimistă o femeie frumoasă, robustă, alături de un tânăr (fiul lui Costel Cîrcel), înalt, puternic, plin de viaţă. Aşadar, înţeleg de ce luptă atât de mult Costel Cîrcel ca să-şi recapete libertatea, şi de ce se implică în toate proiectele, cursurile, muncile etc. ce i se oferă. Înţeleg şi de ce respectă regulamentul cu stricteţe, fiind un deţinut model, cum s-ar spune, dorind din tot sufletul să se reabiliteze. Pentru că are o familie minunată care-l iubeşte şi îl aşteaptă acasă. Dumnezeu să te ajute, Costel!

Ioan HĂNŢULESCU