Mi se pare mie, sau chiar așa și este? Parlamentarii, prim-ministrul, miniştrii, președintele, au, așa, dintr-odată  o decență, parcă nefirească? Deodată, ca prin farmec au devenit oameni de treabă și în această săptămână nu ne tulbură liniștea cu declarații aberante și pline de ură politică? Să fie de vină atmosfera care a cuprins Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor?

Nu prea cred acest  lucru. Mai degrabă cred că noi, „prostimea” (așa cum ne „alinta” un politician din administrația locală în care locuiesc) nu mai avem timp să-i urmărim. Pătrunși de febrilele pregătiri pentru sărbători și de ieșirea de 1 Mai la „iarbă verde” nu am mai avut prea mult timp să ne aplecăm urechea la ceea ce trâmbiță de dimineața până seara difuzoarele televizoarelor și a radiourilor.

Sau, mai ști? Poatecă mai marii noștri aleși sau numiți în niscai înalte dregătorii ale statului s-au retras, plini de umilință și credință într-o mare pustietate, la vila de la munte sau mare, pentru a cugeta. La ce Doamne iarta-mă! să cugete? Pot ei oare, obosiți fiind de inactivitatea din administrațiile locale, sau de somnolența parlamentară să cugete? În plus de aceasta, potrivit perceptelor religioase, pentru a cugeta ar trebui ca mai întâi să se lepede de cel Rău, de Egoism, de Nerușinare, de Lăcomie și de Trufie, caracteristici pe care, în fiecare zi dovedesc că le posedă.

Perceptele biblice ne arată că a cugeta înseamnă să-ți deschizi sufletul, să-l așezi în palma străpunsă de cui a Mântuirorului Iisus. A cugeta ar trebui să însemne să te gândești la aproapele tău, la părinți, la copii, cât se poate de curățit de nevolnicia setei de putere și bani care umplu până la maximum gândurile aleșilor noștri.

În zilele noastre se pare că până și Pustia a ajuns să fie plină de „pelerini” cu arme la brâu și flăcări în gură. Astăzi, nici chiar acolo, nu mai este loc pentru a te gândi la Frumos, la Bine, la Adevăr, la Iubire, ori la Speranță. Oare preaînțelepții noștri aleși și dregători ar putea, cu adevărat, să se lepede de Rău, de Egoism, de Nerușinare, de Lăcomie și de Trufie pentru a face un gest de caritate și de adevărată sfințenie de a-și cerceta Sufletul, de a coborâ de acolo unde s-au urcat și al căuta pe Domnul Iisus? Oare pot ei să-l găsească pe Domnul Iisus în sufletul lor și să meargă cinstit împreună cu El în călătoria învățăturilor Sfinților Părinți?

Bine ar fi dacă ar face așa ceva. Cu siguranță că dacă dregătorii și aleșii noștri ar face acest lucru și ar învăța ce este adevăratul Bine, pentru noi ar urma zile cu mult mai fericite. Așa cum Binele este Putere, am avea parte și noi de izbăvire, de liniște și de pace trupesască și sufletească.

Personal, mă cam îndoiesc de capacitatea aleșilor noștri de a cugeta curat cu adevărat, profund, dar, mai știi…

Ce ar fi ca după o cugetare profundă asupura sufletului lor, la Sfânta Împărtășanie și Taina Mărturisirii politicienilor și dregătorilor numiți în funcții, prin căi divine, li s-ar cunoaște gândurile și rodul cugetării lor? Poporul, care le-a dat puterea în mână, are dreptul să știe, are dreptul la Adevar. Am afla atunci  Adevarul despre: Revoluţie, privatizări, jefuirea statului. Am ști atunci adevărata dimensiune a disprețului față de cei aflați în nevoie, față de „prostimea” care i-a votat. Am ști adevărul despre trădarea și sperjurul unora dintre ei. Am afla cum gândesc ei viitoarea lege fundamentală, Constituția României și cum ar trebui, în accepțiunea lor, pedepsit sperjurul (lor) încriminat de Biblie și laicizat în Codul Penal. Și dacă tot se dă din nou peste cap, acum, Legea Fundamentală, că deh, se cugetă la ea, ce ar fi să-i văd eu în stare pe ai noștri aleși, să introducă un articol unic: Dreptul la Speranță. Cred că toți românii așteaptă acest lucru de la „preacuvioșii” noștri aleși dotați cu facultatea umană de a cugeta. De Sfintele Sărbători, românii, în totalitate, își doresc speranțe. Liniște și speranțe. Sărbători Fericite!

 Dorel Lazăr

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Aiud Info și pe GOOGLE NEWS