Sunt băgat până în gât în… nu ştiu ce! Am asistat la o emisiune de televiziune care m-a bulversat! Acum, mă întreb dacă trebuie să mă cert cu nora mea, deoarece este unguroaică.

Nu ştiu de ce dar cineva… undeva… doreşte cu tot dinadinsul să-mi stric casa şi viitorul nepotului meu, care este, vreţi nu vreţi, viitorul acestei ţări căruia un mare om i-a spus „Grădina Maicii Domnului”. Ce s-a întâmplat la Târgu Mureş este, după părerea mea, o… tâmpenie! O mare tâmpenie! Cum adică? După zeci de ani în care EU şi tot neamul meu m-am înţeles perfect cu vecinul şi vecina, ambii unguri, acum să mă supăr pe ei? De fapt pe cine să mă supăr?… Pe Timea Csila, nora mea? Pe tatăl ei cu care am copilărit?… Ce se întâmplă acum, în mileniul trei, în România? Ce se întâmplă în Transilvania? Un fapt incredibil! O tâmpenie de nedescris!
Ştiam, sau mai bine spus, am auzit că există tot felul de „trupe” paramilitare care au fost antrenate de nu ştiu cine în pădurile transilvănene. Ştiam că există extremişti români, maghiari şi de alte naţionalităţi, însă nu mi-am închipuit că „puii” acestora mă vor pune în situaţia de a-mi adresa întrebarea dacă nora mea sau cuscrul meu, Jeno, şi toţi ceilalţi prieteni din copilărie, vecini şi cunoscuţi, merită încrederea mea. Nu mi-am închipuit că eu voi fi obligat să mă întreb dacă încrederea pe care le-am acordat-o, necondiţionat (o chestie reciprocă) mai este valabilă. Am ajuns, în contextul celor văzute pe posturile de televiziune, să mă autodefinesc „tâmpit”. Nu întrebaţi de ce! Ştiţi foarte bine fiecare dintre dumneavoastră că ceea ce s-a întâmplat la Târgu Mureş a fost o TÂMPENIE! Problema este că acea tâmpenie s-a întâmplat la mine în ţară, la mine în România.
Mă întreb pentru ce s-a făcut acea manifestare şi cui îi aduce vreun folos, acum, într-o Uniune Europeană? Pentru ce acest scandal mediatizat la nivel naţional şi internaţional? Cine vrea să mă pună în contradicţie, sau să mă întărâte împotriva nurorii mele Timea Csila sau a tatălui ei, Jeno? Sunt un amărât de gazetar, român, atât! Nu mă interesează jocurile politice, dar nici nu pot să stau degeaba. Ştiu că o parte bună din maghiarime, cei care sunt prietenii mei, nu este de acord cu manifestările de acest gen. Mai ştiu că eu, împreună cu Jeno, Csila, Csongor, Miklos, Eniko, Marika şi mulţi alţii am trăit împreună pe vremea în care spuneam că o ducem rău. Mai ştiu că nimeni nu ne va îndepărta unul de altul, deoarece NOI am crescut, am copilărit şi ne-am chinuit să „trăim bine” atunci când o duceam cum o duceam. Ştiu că multora dintre ardeleni le-ar conveni să fie „independenţi”! Mai ştiu că mult mai mulţi maghiari şi români, trăitori în Transilvania, îşi doresc linişte şi pace. Nu condamn pe nimeni pentru ceea ce s-a întâmplat în Târgu Mureş! Nu vreau acest lucru, dar nici nu pot să accept ca o mână de descreieraţi să mă facă să dărâm ceea ce transilvănenii au construit în sute de ani de convieţuire. Am crescut sub ochii părinţilor lui Jeno, tatăl nurorii mele, am fost şi suntem prieteni şi vom fi. Mă întreb şi eu ca un „opincar” ce sunt: „De ce dracu’ nu mă lăsaţi în pace să trăiesc în armonie cu nora mea, cu tatăl ei şi cu toţi prietenii pe care-i am de când m-am născut? De ce vreţi să stricaţi o armonie care datează de sute de ani? Vreau şi eu un pic de pace în lumea aceasta întoarsă pe dos. La fel ca şi mine vrea nora mea, Timea Csila, tatăl ei, Jeno, şi toţi prietenii mei maghiari sau unguri, cum vreţi să-i numiţi.

Dorel LAZĂR

Sursa foto: jurnalul.ro

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Aiud Info și pe GOOGLE NEWS