Singura monografie despre localitatea Rădești datează din anul 1911 și aparține lui Iacob Radu, preot, istoric, frate al episcopului Demetriu Radu, întemeietorul localității Rădești. 

Originar din Uifalău, Iacob Radu a scris în anul 1911 o monografie istorică despre biserica sfinită în Tâmpăhaza-Uifalău în 1910. Lucrarea, publicată cu peste un secol în urmă mai există diîn sat, în câteva exemplare originale. Se poate nota faptul că textul monografiei a fost preluat și tipărit în anul 2005 de dr. Vasile Marcu în lucrarea „Episcopul Demetriu Radu. Viața și opera martirului”, astfel încât acum se poate ajunge cu ușurință la lectura textului scris acum 100 de ani. Aceluiași istoric Iacob Radu îi datorăm lucrarea publicată în 1930 la Orade ܈și intitulată „In memoriam. Prinos memoriei Episcopului Dr. Demetriu Radu la a zecea aniversare a tragicei sale morți”.  După cum am aflat, noua  monografie va fi elaborată  cu sprijinul unor localnici, a relatărilor venite din partea unor personalități care au trăit istoria satului, dar are la bază lucrarea de disertație a prof. Vasile Marin Teompa – prof. de istorie la Școala Gimnazială „Demetriu Radu” din Rădești intitulată „Din istoria satului Rădești și a parohiei greco – catolice în perioada 1867 – 1948”.

Aspectele de istorie pentru localitatea Rădești consemnate pentru respectiva perioadă sunt în strânsă legătură cu soarta bisericii în acest timp, cu istoricul parohiei greco-catolice de la instituirea dualismului austro-ungar în 1867, până la interzicerea bisericii greco-catolice de regimul comunist, în 1948. „Prezentarea evenimentelor de istorie locală pentru Rădești se oprește la anul 1948, an marcat de decretul numărul 358 din 1 decembrie emis de Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Naționale, conform căruia înceta existența cultului greco-catolic, iar toate bunurile acestuia erau expropriate”, se arată în lucrarea sa prof. Vasile Teompa. Documentele de arhivă consultate demonstrează numeroase alte lucruri interesante despre satul Rădești și parohia sa. De asemenea, studiul monografic s-ar putea extinde și pentru perioada care a urmat interzicerii cultului greco-catolic, existând multe date documentare de arhivă în acest sens și despre regimul comunist. În cazul localității Rădești procesele verbale redactate cu ocazia ܈ședințelor curatoratului bisericesc dau impresia unei treceri la sfârșitul anului 1948, fără nici un fel de problemă a comunității de la cultul greco-catolic la cel ortodox. S-a produs însă odată cu această schimbare religioasă forțată a comunității creștine greco-catolice și o schimbare de preot, întrucât slujitorul altarului din acea vreme, Ioan Tocaciu a refuzat trecerea la o altă religie. În data de 5 decembrie 1948 s-a desfășurat primul curatorat bisericesc condus de Teodor Munteanu, noul preot care a fost numit în parohia ortodoxă Rădești. Acesta prelua inventarul bisericii și al casei parohiale precum și toate pământurile bisericești ale localității.

„De remarcat faptul că lucrarea de față s-a oprit în ceea ce privește problemele legate de școală la anul 1924, când a fost reorganizat învățământul în Transilvania. Într-o altă lucrare monografică, pe baza surselor arhivistice existente pot fi sesizate unele aspecte privind învățământul local ieșit de sub grija bisericii pentru toată această perioadă, cu posibilitate de extindere și în perioada comunistă. O contribu܊ie importantă pentru cunoașterea istoriei contemporane la nivel local o au și mărturiile orale, în special ale acelor persoane care au luat parte la momentele importante ale timpului. Din păcate însă, de aceste surse istorice se poate beneficia tot mai puțin pentru că se află în viață un număr tot mai restrâns de persoane care au luat parte la evenimente precum cel de-al Doilea Război Mondial sau la principalele etape ale instaurării comunismului în România. Am observat pe parcursul descrierii unor evenimente cu caracter local problemele pe care le-a întâmpinat această instituție a bisericii, în special legate de spațiu, de clădire. Micul lăcaș ridicat la 1675 a rezolvat pentru un timp destul de îndelungat problema credincioșilor din Tâmpăhaza, care nu aveau unde să se roage lui Dumnezeu, iar monumentala biserică construită cu mult efort la 1910 a răspuns nevoilor religioase ale cre܈tinilor români din ambele sate Tâmpăhaza și Uifalău. Mergând mai departe și ajungând în zilele noastre suntem convin܈i că la Rădești problema construcțiilor bisericești este pe deplin rezolvată. Rădești este azi satul cu trei biserici; are biserica reformată ridicată în secolul al XVIII-lea, biserică greco-catolică înăl܊ată în 1910 precum ܈i biserică ortodoxă a cărei construc܊ie a început în anul 2009, primele slujbe religioase fiind săvârșite aici din 2014”, precizează prof. Vasile Teompa.

După cum am discutat cu unii dintre localnici, există premizele completăriii datelor ce se doresc a fi cuprinse în noua monografie a satului Rădești. Astfel, o contribuție de seamă în acest sens va avea preocuparea pe care de câțiva ani o dovedește doamna profesoară Maria Coza (astăzi pensionară), care a adunat și adună o serie de date referitoare la evoluția satului. După cum ne-a mărturisit, domnia sa are în vedere: Datini și credințe ale satului, Ocupația locuitorilor, Oameni de seamă ai Rădeștiului, Personalități ale școlii din Rădești ș.a.

Constantin PREDESCU