Teoretic nu există un talent adevărat care să poată fi interzis, dar există nonvalori care sunt împinse în față din anumite interese. Acesta este gândul pe care l-au avut mulți dintre paricipanții la vernisajul Salonului de iarnă, eveniment ce a avut loc miercuri 15 ianuarie 2014, ora 17,00 la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” din Aiud.

Manifestarea, mixtă, dedicată geniului literaturii românești, Mihai Eminiescu, a strâns în sala de  expoziție incredibil de multă lume. În majoritatea lor, cei prezenți la acest eveniment au venit, nu pentru arta expusă pe pereți, ci pentru a-și vedea copii sau nepoții care sub îngrijirea celor care i-au pregătit (Natalia Bardi, Claudiu Cordea și Marius Moga), s-au străduit să marcheze ziua de naștere a poetului nepereche. Bravo lor!

Mai mult sau mai puțin stângaci elevii au reușit să mențină aproape o oră publicul în sală, apoi… gata. Totul sa risipit! Între pereții împodobiți cu lucrări de artă, mai mult sau mai puțin bune, au rămas „cei de ai casei” pe deoparte unii care aveau expuse lucrări, pe de altă parte unii, foarte puțini, care chiar erau interesați de actul cultural, de artă în sine.

Salonul de iarnă deschis miercuri a fost mai degrabă o prezentare a unor autori exotici sau locali, lucrările multora dintre ei având valoare, doar prin faptul că provin și produc în unele țări în care românul de rând nu poate spera să ajungă vreodată. Poate doar cu gândul.

Așa-numita mișcare „Salonul de iarnă”, aflat la nu știu a câta ediție, a fost mai degrabă ca hainele noi ale împăratului.  Nu este de mirare că la astfel de evenimente vine din ce în ce mai puțină lume. Arta ar trebui să aibă calitate, să te facă să simți ceva, ori acea calitate și acel ceva care să atragă a devenit din ce în ce mai rar prezent în sălile de expoziție ale municipiului.

Am întrebat unul dintre participanți de ce se uită așa ciudat la câteva lucrări și mi-a răspuns că, în concepția lui culoarea reprezintă sufletul sau interiorul celui care o folosește, iar lucrările pe care le vede sunt de culoare „căcănie”. În primul moment am rămas siderat, apoi, cunoscând bine pe mulți dintre semnatarii lucrărilor expuse i-am dat dreptate. Așa este! Culoarea și forma unei creații reprezintă personalitatea autorului. Una este să folosești culori deschise și calde sugerând suavitate, sinceritate, căldură și alta este să folosești culori închise,  înbâcsite ce îți sugerează cu totul altceva.

Au fost expuse lucrări realizate în decusrul anilor în Aiud, în tabăra internațională de artă de: Bee Ng (Malaesia), Clemens Beungkun Sou (Coreea de Sud), Elena Letova (Republica Moldova), Elisabeth Ochsenfeld (Germania), Estela Răileanu (Republica Moldova), Gerd Messmann (Germania), Gianfranco Scafidi (Italia), Giusepe Strano Spitu (Spania), Iorgos Iliopoulos (Grecia), Michelle Dawson (Australia), Milena Mladenova (Bulgaria), Monica Figus (Argentina) și Victoria Cozmolici (Republica Moldova).

Deasemenea au fost prezenți autori români, artiști sau mai puțin astiști,  în majoritate aiudeni: Alexandru Iuga (Aiud), Anca Sas (Alba Iulia), Andrei Bako (Aiud), Balog Zoltan (Aiud), Cristina Buduşan (Aiud), Diana Mureşan (Alba Iulia), Dorel Lazăr (Aiud), Elena Cristea (Alba Iulia), Ioan Hădărig (Aiud), Ioan Victor Cacovean (Aiud), Iuliu Horvath (Aiud), Maria Tabarcea (Bucureşti), Mihaela Bako (Aiud), Natalia Bardi (Aiud), Robert Lixandru (Cluj Napoca), Rodica Pungea (Aiud), Sandor Albert (Aiud) și Ştefan Balog (Aiud).

Înițial, în urma unor schimburi de păreri cu domnul Traian Mârza, președintele Uniunii Eriștilor Plastici (singura personalitate marcantă prezentă la eveniment) am vrut să scriu unele note critice despre fiecare lucrare în parte, dar am renunțat și cred că este mai bine așa. Sper și chiar îi sfătuiesc pe cititori, să-și facă timp și să poposească vreme de câteva minute în sala de expoziții a Centrului Cultural „Liviu Rebreanu” din Aiud, măcar pentru a vedea dacă am avut sau nu dreptate făcând parabola cu hainele împăratului, sau dacă acel vizitator avea dreptate atunci când spunea că o culoare poate releva interiorul unui om.

Dorel Lazăr