Din înaltul cerului, soarele  vesel de primăvară a vegheat sâmbătă 2 martie 2019 alaiul care a condus spre veșnicie cheful iernii localnicilor din comuna.

Devenit tradițional în urmă cu mai bune de câteva sute de ani de când s-au stabilit în zonă și moștenit de la populația săsească majoritară ce a locuit în zonă „Înmormântarea Fărşangului” sau „Faschig” în săsește aa devenit un prilej de bucurie și mai ales de reîntâlnire cu locurile natale a celor pe care viața i-a risipit în cele patru zări ale lumii.

Continuat de secole, obiceiul prin care se îngroapă iarna şi anul vechi a fost preluat și practicat de etnicii maghiari din Rimetea de mai bine de 300 de ani și la această oră atrage sute de turiști din țară și din străinătate, în special din țara vecină Ungaria, cu care comuna Rimetea are relații strânse de prietenie, unul dintre sectoarele capitalei Budapesta fiindu-i frate prin înfrățirea făcută în urmă cu câteva zeci de ani .

Sărbătoarea este organizată de tinerii din sat în fiecare an, în sâmbăta dinaintea prinderii postului Paştelui, după calendarul catolic și nu implică administrația locală. Totuși aceasta profită de tradiția Fărșangului, și pentru a-și reînnoi prieteniile sau relațiile cu alte localități sau oficialități locale și nu numai și care, pentru a-și face reclamă localității lansează invitații în cele patru zări ale lumii.

În accepțiunea localnicilor, „Înmormântarea Fărșangului” sau mai pe scurt „Fărşangul” în sine înseamnă perioada în care în special tinerii se distrează, începând de la Bobotează până la prinderea postului Paştelui, perioadă în care pe vremuri băieţii făceau curte fetelor şi petreceau, prin această sărbătoare marcându-se finalul perioadei de distracții şi trecerea de la rău la bine, de la iarnă la primăvară.  Se spune despre sărbătoare că odată cu ea se îngroapă şi anul vechi și începe un nou an agrar, nu cel calendaristic, sperându-se ca noul an să fie mai bun decât precedentul.
De sute de ani organizarea acestui eveniment este făcută feciorii satului, participanţi, iar alaiul mortuar este compus doar de feciorii satului, chiar dacă sunt costumaţi în femei.

Sâmbătă 2 Martie  în jurul amiezii, tinerii din sat s-au adunat la Căminul Cultural,  s-au costumat, s-au machiat și au stabilit ultimele detalii apoi au pornit prin sat.

Chiar dacă sună ciudat s-ar putea spune că alaiul celor care înmormântează Fărșangul se aseamănă cu mult mai mult cu unul de nuntă. La fel ca și la obiceiul de nuntă alaiul a fost condus de muzicanţii, care au fost urmaţi de tineri în costume populare, sau în costume de preot, cantor, mire, mireasă, domni de lume bună, iar un măgar trage după el un căruţ pe care se afla sicriul reprezentând iarna şi anul vechi. Pe lângă aceștia, alaiul mai are în componență niște bocitoare şi chiar şi niște perechi de beţivi, prin care sunt reprezentați oamenii din sat, că deh și beţivii fac parte din comunitatea satului Rimetea, mai ales că palinca satului este renumită. Alaiul a fost încheiat de o pereche de „fete bătrâne” care târau după ele o bucată de lemn tăiată dintr-un copac, reprezentând, uscăciunea, sterilitatea.

Pentru ca tot omul să știe că vine alaiul și să iasă la poartă, înaintea lui mai mulți tineri îmbrăcaţi în costume populare tradiționale au pocnit din bice, înconjurații fiind de copii și tineri îmbrăcaţi în costume haioase sau hidoase, înfăţișând moartea, drăcuşori, peţitori, clowni sau cerşetori.

Aceștia au roluri și sarcini foarte bine definite. Având coșuri în mâini au colindat pe la porțile caselor pentru ca localnicii să pună în coșuri ouă, cozonac sau diferite preparate din carne, produse care spre seară vor fi folosite la „Balul Fărșangului”.

Alaiul trebuie să colinde, în mod obligatoriu, toate ulițele satului însoțit fiind de  drăcuşori şi clowni care fug în jurul lui şi, cu degetele îmbibate în funingine sau cremă de ghete îi mâzgălesc pe cei care asistă la sărbătoare pentru ca astfel să fie păziți de rele pe parcursul întregului an. În general drăcușorii preferă fetele, cele nemăritate, dar nimeni nu scapă nevopsit, iar cei care s-au luptat și s-au ferit de ei au fost imediat înconjuraţi de ceata de drăcuşorii și sunt mânjiți mai abitir decât ceilalți. Nimeni nu scăpă „nemarcat”. Toate acestea se sfârșesc în centrul satului în locul numit „la vălae”, cu o „slujbă” ținută de tânărul mascat în preot. Acesta a citit un adevărat poem alegoric cu accente pe săgeți moralizatoare și satirice bine țintite prin care au criticat sătenii și oficialităţile. Numeni din cei care au avut greșeli în anul precedent nu scăpă, fie el locuitor al satului, ales local sau județean ori guvernant sau parlamentar.

Ca la fiecare sărbătoare de acest fel în Rimtea au fost prezenți prieteni din Ungaria și din administrațiile locale din apropierea comunei.

La fel ca și în ceilalți ani, pe timpul în care alaiul colindă ulițele satului, turiștii și oficialitățile s-au retras în una dintre cele peste 70 de pensiuni pentru a participa la o masă oficială.

Despre turiștii prezenți se poate spune că în acest an au fost în număr cu mult mai mare decât în anii trecuți, mărturie fiind numărul mare de maşini și autocare special închiriate, în vederea participării la eveniment.

Dorel Lazăr