Un preot „lipsit de rușine” a criticat, fără reținere, în fața a aproape o mie de oameni, guvernul, autoritățile județene și locale – Oameni mascați au făcut de ruşine în mijlocul satului fetele nemăritate, însemnându-le pe faţă cu vopsele în semn că sunt „disponibile”.

Pierdută în negura vremilor și specifică credincioşilor unitarieni, sărbătoarea „Îngroparea fărșangului” sau „Îngroparea chefului de peste iarnă” reușește în fiecare an, pentru o zi, să mărească de trei sau patru ori populația comunei Rimetea. Sute și câteodată mii de oameni care prețuiesc tradițiile și obiceiurile strămoşeşti fac cale de sute de kilometri pentru a participa la această sărbătoare devenită un fel de brand al satului Rimetea, localitate care uimește pe oricine prin farmecul aparte al peisajului şi prin arhitectura tradițională păstrată aproape intactă de mai bine de două secole.

La fel ca anii trecuți, sâmbătă, 3 martie, cetățenii din Rimetea au îngropat tot ceea ce înseamnă distracție, pregătindu-se astfel să intre pentru o perioadă de șase săptămâni în postul ce precede Sfintele Paști. Obiceiul își are originile în precreștinism și a fost preluat de către populația maghiară a satului de la predecesorii lor sași care au locuit în această zonă, fiind transmis din generație în generație. Înmormântarea Fărșangului simbolizează pentru locuitorii din zonă încetarea tuturor distracțiilor, iar credința populară a locului spune că această sărbătoare marchează sfârșitul iernii, simbolizând începutul unui nou ciclu al vieții, mai ales că, de obicei, la scurt timp după înmormântarea Fărșangului, zăpezile se topesc și începe o nouă campanie agricolă.

Ceremonialul este pregătit de tineri cu mult timp înainte, confecționându-și măștile și vestimentația sau primenindu-și multicolorele lor costume populare specifice zonei și păstrate aproape cu sfințenie. Tot ceremonialul se petrece în aer liber, iar ulițele satului sunt străbătute de carul mortuar pe care se găsește sicriul în care se află cheful ce trebuie înmormântat. Tractat de un măgar, carul este însoțit de bocitoare, preot, mire și mireasă, clovni, drăcușori mascați, care înseamnă „fetele numai bune de măritat” și o ceată de flăcăi care pocnesc din bice amintind astfel că cei ce se vor abate de la regulile postului vor fi pasibili de aspre pedepse. Tot alaiul este însoțit de o ceată de prichindei care mai de care mai fistichiu costumați și care strâng „donațiile” oferite de spectatori, donații care vor fi folosite pentru finanțarea petrecerii de adio.

„Preotul” fărșangului, un tânăr îmbrăcat în haine ce le imită pe cele preoțești, este personajul moralizator, cel care nu iartă pe nimeni și care critică tot și pe toată lumea fără nicio discriminare și fără supărare. Anul acesta au fost criticați și „spălaţi” cum se cuvine, pentru că nu și-au făcut treaba sau nu au răspuns dorințelor și crezurilor locuitorilor, cei din conducerea administrației locale și județene, cei din guvern, o serie de cetățeni care mai întârzie la câte o țuică la cârciuma din sat, fetele care au ajuns la vârsta de „numai bune de măritat” și nu s-au măritat și încă mulți, mulți alții.

Alaiul a străbătut satul de-a lungul și de-a latul, însoțit de liota de copii și tineri, în timp ce ceilalți participanţi au năpădit tarabele întreprinzătorilor care ofereau mărfuri care mai de care mai ispititoare. Așteptat cu interes și beneficiind de o vreme deosebită, ”Fărșangul” din acest an a reunit familii ale căror rude sau membri au venit în vizită de prin localitățile în care i-au dus valurile vieții.

Dorel LAZĂR

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Aiud Info și pe GOOGLE NEWS