La Livezile, comuna cu cele mai multe izvoare din zona Aiudului, seceta a început să-şi arate „colţii”.

Deşi până acum nu a plouat prea mult, sistemul de captare şi distribuţie a apei potabile a făcut faţă cererilor. Începând cu duminica trecută, sistemul de distribuţie nu mai face faţă şi produce neplăceri atât locuitorilor din sat, dar şi administraţiei locale, care este arătată cu degetul şi acuzată de parcă ea ar fi de vină că nu a plouat şi că izvoarele şi-au micşorat mult debitul. Seceta nu a afectat numai culturile agricole ori păşunile de pe câmpuri. După câteva luni de secetă, în zonă au început să apară probleme şi în livezile oamenilor, iar cel mai mult lipsa apei se resimte în grădinile de legume. Mulţi dintre localnici şi-au pierdut speranţa că vor mai avea anul acesta gem, dulceaţă ori ţuică, deoarece de pe mulţi dintre pomii fructiferi fructele au căzut neajunse la maturitate, pe pământ, realizând adevărate „covoare” de fructe căzute. Iar singura soluţie de a-şi salva legumele de prin grădini este apa, pe care mulţi nu o mai au în fântâni sau le este greu să o scoată, să o care şi să ude cu ea legumele, aşa că apelează la sistemul de captare şi distribuţie a apei, sistem care încă nu poate satisface toate nevoile de apă deoarece marile captări din localitatea componentă Izvoarele nu sunt încă finalizate şi racordate. Primarul Daniel Irimie ne-a spus că o soluţie pentru a satisface nevoile este un regim de restricţionare a consumurilor: „Cele trei izvoare pe care le-am captat pentru satul Livezile în zona carierei de calcar nu pot face faţă nevoilor. Debitul lor a scăzut şi nu mai au spor în faţa cererii tot mai mari de apă. Lumea s-a cam învăţat să folosească apa de la robinet şi acest lucru este bine, numai că dacă ar folosi apă doar pentru nevoile casnice totul ar fi în regulă”, ne-a declarat acesta. Cel mai supărat din primăria comunei pare a fi consilierul Horaţiu Han.

Acestuia îi sună telefonul din minut în minut şi i se reproşează că nu este apă la robinete. „Normal să nu fie. Am oprit distribuţia aseară pentru a putea să umplem rezervorul să creăm presiune, astfel încât apa să ajungă peste tot. Oricum, după-amiază, când vom relua distribuţia, nu va fi peste tot apă mai mult de o oră. Cererea este mare, iar oamenii îşi udă grădinile cu apă din sistem, secătuind repede rezervele din captare. Credem că vom elabora un program de distribuţie, pe ore, poate aşa să reuşim să satisfacem nevoile locuitorilor”, ne-a declarat domnul Horaţiu Han. Soluţia cu restricţionarea apei nu prea este agreată de nimeni, nici de cetăţeni, dar nici de reprezentanţii administraţiei. „Nu cred că stabilirea unui program de distribuţie este o soluţie. Cred că cel mai bine ar fi ca locuitorii să înţeleagă să folosească apa din reţea doar pentru nevoi casnice: gătit şi spălat. Dat fiind consumul mare, apa nu mai ajunge la cei care au casele undeva mai sus, pe deal. Din această cauză sună mereu telefoanele şi curg reproşurile. Cred că trebuie să convingem cumva cetăţenii să nu mai ude grădinile cu apă din reţea. Mă întreb ce vor face peste câteva luni, când va funcţiona la capacitate tot sistemul: captările şi clorinarea de la Bedeleu şi vor avea contoare la poartă? Și atunci vor consuma apă din reţea pentru a-şi uda grădinile? Atunci vor trebui să plătească serviciului public de distribuţie a apei pentru fiecare metru cub consumat”, ne-a declarat viceprimarul Ioan Oniga. Bătrânii satului povestesc că nu au mai avut parte, până acum, de ani aşa de secetoşi. În anii 1946-1947, ani de referinţă în ceea ce priveşte seceta, au fost afectate celelalte provincii, Transilvania prea puţin, însă şi atunci au fost unele probleme cu apa din fântâni. „Am mai văzut ani secetoşi, dar ca acuma, nu am mai văzut. Chiar şi în ‘46, când se spune că a fost cea mai mare secetă, pe la noi era mai bine. Nu a plouat, dar nici fântânile nu au secat prea tare. Aici am fost feriţi. Acum mulţi nu şi-au mai curăţat fântânile şi toţi aşteaptă să le dea primăria apă pe conductă. De unde atâta apă că doar este secetă şi la noi?”, ne-a declarat unul dintre bătrânii din sat.

Dorel LAZĂR