Autostrada A10 Sebeș-Turda: Lucrările la cel mai lung (650 de metri liniari) și important pod peste râul Mureș, de pe lotul trei, la Gâmbaș, au fost reluate, recent, după ce au fost sistate din cauza lipsei autorizației de construire.

Autostrada Sebeş-Turda traversează râul Mureş în mai multe zone, albia râului, extrem de întortocheată, fiind un obstacol ce solicită multă bătaie de cap, materiale, forţă de muncă specială şi soluţii inginereşti în premieră.

În zona Aiud – Unirea, pe Lotul III al autostrăzii, se construiesc nu mai puţin de 4 poduri, dintre care două de mari dimensiuni, la Gîmbaş (650 m liniari) şi Ormeniş (491 m liniari) plus alte zeci de poduri şi podeţe, ca să nu mai vorbim de kilometri întregi de viaducte.

Cel mai lung pod peste râul Mureş este cel de la Gîmbaş, de 650 m liniari. Acest pod ar fi putut fi gata la ora actuală, dacă constructorii nu erau obligaţi să întrerupă lucrul, în condiţiile în care proiectul tehnic era avizat şi optim pentru a fi pus în operă. Din păcate, timp de 3 luni de zile, lucrările au stagnat. Acum au fost reluate în forţă, inclusiv la podul cel mai important din zona Aiud. Podul care se construieşte aici este unul metalic, din prefabricate, din piese din subansamble metalice şi a fost realizat în Italia, întrucât în ţara noastră nu se realizează astfel de poduri metalice.

De fapt, sunt două poduri, a câte zece metri lăţime fiecare, câte unul pe fiecare bandă de mers. Grinzile metalice au fost montate pe poziţie şi se lucrează la tensionarea lor cu utilaje şi tehnologii made in Italia. Peste aceste grinzi urmează să se toarne o placă, o fundaţie de beton şi apoi asfaltul. La intrarea şi la ieşirea de pe pod, se va circula pe două viaducte, aflate şi ele în stadiu avansat de montaj.

Se lucrează şi la pasajul peste calea ferată din zonă, şi el cu cea mai mare lungime, ce va face parte din nodul rutier ce va face legătura cu municipiul Aiud. Efectuând un raid pe şantier, am constatat, însă, că dincolo de amploarea lucrărilor şi volumul mare de muncă, care te impresionează la prima vedere, că lucrurile nu stau chiar aşa cum par la prima impresie. De fapt, cam toată lumea este nemulţumită. În primul rând, sunt revoltaţi fermierii şi proprietarii de terenuri din zonă, pentru că, deşi pământurile le-au fost expropriate şi transformate în şantiere, nici până astăzi nu şi-au încasat banii pentru despăgubiri.

Deşi oamenii au titluri de proprietate, acum se cer şi documente de intabulare a terenurilor, operaţie extrem de costisitoare, pentru care cei mai mulţi proprietari nu au bani şi aşteaptă să le dea cei de la CNADNR. Un cerc vicios, din care sperăm să se iasă cât mai repede. Ca să nu mai vorbim de preţurile la care sunt cotate, cu totul şi cu totul dezamăgitoare. Nemulţumiţi sunt, însă, şi constructorii de la compania italiană care operează în zonă, care nu au primit niciun ban pentru lucrările executate, aşa că lucrează pe cont propriu, cu veniturile realizate de la alte obiective din ţară şi din străinătate.

Să sperăm că vor primi şi ei banii, până nu vor ajunge la fundul sacului. În fine, nemulţumiţi sunt la Gîmbaş şi morţii din cimitirul reformat de aici, datând din anul 1856, şi care au fost înmormântaţi pe un deal prin care va trece acum autostrada. Aşa că s-a procedat la deshumarea lor şi mutarea pe un alt deal, unde vor fi amplasate osemintele celor care nu au urmaşi, într-un fel de groapă comună, pe care se va ridica un monument funerar, în amintirea şi veşnica lor pomenire şi pe care vor fi inscripţionate numele celor care nu au avut pe nimeni.

Delicatele şi funebrele operaţiuni sunt executate de firma Rai din Blaj, un nume ce aminteşte de un spaţiu, de un teren de care cei din Gîmbaş nu au parte. Aşadar, pe şantierele auto­străzii, se lucrează cu sabia problemelor nerezolvate deasupra capului, chiar dacă investitorii sunt străini. Din păcate, stilul de lucru este pur românesc.