Nu ştim alţii cum sunt, dar mulţi dintre noi ne simţim mai acasă în perioada pe care o numim „Luna cadourilor”, perioadă în care cei doi moşi, Nicolae şi Crăciun, te împing spre magazine şi tot felul de târguri pentru a cumpăra câte un dar pentru cei dragi.

De sărbători suntem îndemnaţi să ne gândim la ceilalţi, să ne îndreptăm atenţia spre cei care au mai puţin şi să le înseninăm viaţa cu un dar. Atâtea campanii frumoase ne invită să ne deschidem sufletul, oferind celorlalţi alinare şi vise împlinite. În această lună ne simţim mai bine, ne place să privim în jur în vitrinele şi galantarele prietenoase, pline de obiecte frumoase, sau surprinzătoare, sau, dimpotrivă, familiare. Ne simţim mai aproape de părinţi, copii şi cei dragi nouă şi foarte atenţi la banii din buzunar pe care unii dintre noi i-am economisit luni de zile pentru a putea face daruri celorlalţi. Din acest motiv „batem cu talpa” toate târgurile şi magazinele. Moşii – Nicolae şi Crăciun – sunt aici, sunt pe aproape şi startul pentru alergătura după daruri prin magazine s-a dat deja. Cine nu ajunge în supermarketurile, hypermarketurile din oraşele mari, Cluj-Napoca, spre exemplu, mai are o şansă: târgurile şi pieţele organizate în fiecare oraş.
La fel ca şi în alte locuri, tradiţionala piaţă din preajma sărbătorilor de iarnă din Aiud s-a blocat în… sărăcie. Aşteptată de mult timp de tarabagii, ca pe un colac de salvare a afacerilor, piaţa de joi, 4 decembrie 2014, a dezamăgit pe mulţi dintre ei. „Am tras linie şi spun că vânzarea a fost mai slabă decât anul trecut. Clienţii sunt mulţumiţi că au de unde cumpăra ce le trebuie pentru a pune în ghetuţele copiilor ceva, dar spun că le-ar plăcea să fie mai ieftine, ori aşa ceva nu se poate. Noi vindem la limita inferioară permisă de afacere. Mai jos nu se poate”, ne-a declarat comerciantul Marius T. Acesta ne-a mărturisit că odată intraţi în luna decembrie, luna cadourilor, care are ca specific acea febră a cumpărăturilor, spera ca totul să meargă mai bine. Lume multă, marfă multă, vânzări aşa şi aşa, cam atât se poate spune despre o zi ce ar fi trebuit să mulţumească pe toată lumea. La o tarabă, o pereche în jur de 25-26 de ani discuta aprins: „Cumpărăm maşinuţa aceasta”, spune ea. El, vizibil iritat, răspunde: „Vezi-ţi de treabă! E prea scumpă! Lucrez o zi şi jumătate pentru ea. Mai bine luăm câteva ciocolate, nişte bomboane, câteva portocale şi am rezolvat problema cu 10 lei. Nu dau atâţia bani pentru o maşinuţă ca asta, e clar?!”. Dialoguri de acest gen se puteau auzi destul de des în piaţa de joi. „Vine lumea, se uită ca la muzeu şi pleacă! N-are bani. Unii chiar încearcă să se târguie, să obţină încă o reducere. De unde Dumnezeu, că şi aşa adaosul practicat de noi este la limita falimentului? Îmi este milă de mulţi. Rău a ajuns oraşul. De lucru nu este, preţurile costurilor sunt tot mai mari. Iarna-i aici, vara-i departe! Cam 80-90 la sută vin, se uită, întreabă, stau pe gânduri şi apoi pleacă”. Tarabele gem sub greutatea mărfurilor expuse. Zeci de modele de maşini, tot felul de jocuri şi cărţi pentru desenat şi colorat, creioane, jucării gonflabile sau pluşate stau în aşteptarea cumpărătorilor. Poţi alege între decoraţiuni de Crăciun rafinate, cadouri pentru femei, pentru bărbaţi, cadouri haioase şi daruri pentru copii. Poţi alege şi cumpăra, dacă poţi, şi mai ales dacă vrei. „Vreau să cumpăr nepoţilor mei ceva. Este Moş Nicolae, nu? Am pus ceva bani deoparte, din pensiile noastre, copiii nu au serviciu de ceva vreme. Ginerele îşi pune speranţa în autostrada Sebeş-Turda, poate dă Dumnezeu şi reuşeşte ceva. Copiilor trebuie să le dai ceva. Nu poţi să-i laşi fără cadouri. Dacă ştii cum să-l oferi, orice fleac este un cadou important”, ne-a spus Nicolae O., pensionar din Aiud. La rândul său, Marieta, o tânără în jur de vreo 30 de ani, ne-a spus: „Indiferent cum, trebuie să ne descurcăm. Este „Luna cadourilor”, nu? Soţului i-am luat o cămaşă şi fetiţei o păpuşică. Nu am investit o sumă mare, dar nici nu pot să spun că este mică. M-am descurcat. La Crăciun văd eu ce fac. Poate mă mai ajută şi ai mei”. Că avem sau nu bani în buzunare, în această lună lumea este mai bună. Fiecare se străduieşte să facă un dar. La fel ca şi aiudenii, ceilalţi locuitori ai judeţului şi ai ţării au cui să ofere câte ceva şi, aşa cum spunea domnul Nicolae O., preţul nu contează. Contează modul în care oferi un cadou. Sărbători fericite!

Dorel LAZĂR