De la „revoluţie” încoace, mai ales în ultimii ani, cerşetoria în România a devenit un fenomen social cu care ne confruntăm zi de zi.

Mai ales în zilele de duminică sau cu ocazia altor sărbători religioase, bisericile şi cimitirele sunt împânzite de bătrâni bolnavi, persoane cu handicap şi copii ai străzii. Deşi jandarmii, poliţia şi poliţiştii comunitari fac eforturi pentru a eradica fenomenul, cerşetorii sunt mulţi şi din cauza acutizării situaţiei economice, se înmulţesc din ce în ce mai mult. Apar la fiecare colţ de stradă, la fiecare intrare în biserici şi în locurile aglomerate, „cu vad”.
O mare parte din cei care stau cu mâna întinsă sunt copii, mulţi dintre ei proveniţi din centre de plasament sau familii dezorganizate. Aceştia plecă din instituţiile în care sunt îngrijiţi sau de acasă şi se îndreaptă spre primul reper al moralităţii şi compasiunii, la biserică. Preoţii sunt înduioşaţi de problemele lor şi îi mai ajută uneori. Supărător este faptul că, după un timp, unii dintre ei fură din biserică sau chiar din „cutia milei” din care preotul le mai dă bani. În ciuda faptului că agenţii poliţiei comunitare sunt îndreptăţiţi prin lege să aplice amenzi destul de usturătoare fiecărui cerşetor „ridicat”, după identificare şi sancţionare aceştia revin în locul de unde au plecat şi îşi continuă fără nicio reţinere „afacerea”, încurajaţi uneori chiar de toleranţa preoţilor sau şefilor magazinelor.
„Feţe preoţeşti sunt multe. Cuvântul Domnului spune să fim milostivi cu cei aflaţi la nevoie. Cred că de vină este, în primul rând, societatea românească, care nu are capacitatea de a eradica acest fenomen. Omul, când începe să-i fie foame şi nu are un alt mod de a rezolva această problemă, întinde mâna.  Până la urmă, tot se va găsi cineva care să-l ajute cu ceva”, spunea preotul I.V.
La rândul său, părintele G.B. este de părere că fiecare om trebuie să aibă un sprijin din partea comunităţii: „Cu toţii suntem oameni şi nu ştii niciodată încotro te duce viaţa. Cei  care cerşesc sunt în marea lor majoritate oropsiţi ai sorţii. Nu stau cu mâna întinsă de prea mult bine. Este bine să fim buni cu semenii noştri”.
De partea cealaltă, sunt factorii ce asigură liniştea publică şi care se confruntă zi de zi cu fenomenul social numit cerşetorie. Agenţii poliţiei comunitare au aproape săptămânal acţiuni de prevenire şi combatere a cerşetoriei şi declară că sunt uimiţi de amploarea acestui fenomen.
„Ca şi fenomen psiho-social, actul de cerşire se bazează pe sentimentele de compasiune a cetăţenilor faţă de cei care cerşesc, dar totodată creează o stare de disconfort social. Cerşetorul vizează locurile puternic populate, cum ar fi: magazinele, barurile, lăcaşurile de cult în mod special şi mijloacele de transport în comun, de aceea acesta poate să devină rapid şi hoţ de buzunare, acolo unde intervine tentaţia, iar atunci când este refuzat, poate deveni frustrat şi agresiv, ajungându-se chiar la acte de tâlhărie”, ne-a declarat unul dintre poliţiştii comunitari. Oricum, amenda pentru cerşit este mare şi mulţi dintre ei sunt descurajaţi de aceasta. Sunt însă şi cerşetori organizaţi pe grupuri, care chiar dacă sunt amendaţi, revin la „locul lor de muncă” zi de zi, ne-a mai declarat poliţistul. Potrivit statisticilor, anul trecut în judeţul Alba au fost date peste 100 de avertismente şi aproape tot atâtea amenzi pentru cerşetorie. Conform celor declarate de poliţist, în majoritatea lor cerşetorii au un anume grad de handicap fizic permanent şi nu pot fi amendaţi, ei fiind conduşi la gară şi îndrumaţi către localitatea de domiciliu.
Din cele constatate de noi pe străzile din Alba Iulia, majoritatea cerşetorilor sunt din Teiuş, Blaj, Cugir sau de mai departe. Spre exemplu, în decurs de două luni, am dat de cerşetori proveniţi din judeţele Harghita, Cluj, Sălaj sau de mai departe, tocmai din Dâmboviţa. Din discuţiile avute cu administraţiile locale şi cu poliţiştii comunitari, fenomenul este extins şi se poate vedea în toate oraşele şi municipiile din judeţ. Ba mai mult, şi în comunele mai răsărite, în special atunci când acolo se desfăşoară vreo sărbătoare populară. Diferenţa este că  aici cerşetorii sunt, în majoritate, alungaţi şi ameninţaţi de sătenii care nu-i acceptă, mai ales de frica unor eventuale furturi.
La Aiud, în special în preajma celor trei supermarketuri, în fiecare zi vezi câte doi-trei copii în vârstă de 6-10 ani care cer zece bani să-şi ia o pâine. În municipiul Blaj, fenomenul se pare că este mai rar. Aşa cum ne-a mărturisit unul dintre poliţiştii blăjeni, ca urmare a presiunilor făcute de poliţie şi administraţie, cerşetorii au cam părăsit locul. Nu se ştie până când, dar deocamdată, aşa cum mărturisea poliţistul, „au emigrat, pe unii i-am văzut prin gara Alba Iulia”.
Cugirenii şi sebeşenii, la fel de miloşi ca şi aiudenii, spun că fenomenul există, dar că în majoritatea lor cerşetorii sunt copii, fapt pentru care poliţiştii nu pot decât să le dea câte un avertisment verbal.