Neprotejată şi uitată a fi clasificată ca un imobil protejat, conform legilor în vigoare, fosta moară seculară din Piaţa Roma din municipiul Aiud a căzut pradă unor modificări structurale majore dictate de interesele comerciale ale unor oameni de afaceri autohtoni.

Construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moara a funcţionat timp de peste 300 de ani acţionată fiind de apa deviată din Valea Aiudului şi a măcinat zeci de mii de tone de cereale pentru aiudeni şi pentru populaţia din împrejurimi. Prin anii ’60 ai secolului trecut, prin „grija neţărmurită” a regimului comunist, a fost transformată în autogară, lucru care a dus la demolarea instalaţiilor specifice morăritului (iazul de apă, jgheabul, roata cu zbaturi, valţurile din piatră masivă etc.) şi a suferit o serie de modificări majore. Totuşi, prin grija unor oameni interesaţi de păstrarea simbolurilor şi patrimoniului istoric aiudean, după Revoluţia din decembrie 1989, în anul 2007, pe frontispiciul clădirii au fost scoase la iveală şi puse în evidenţă plăcile inscripţionate prin care se atestă vechimea construcţiei (1655), fostul proprietar şi vechea utilitate a clădirii. Inscripţiile de pe plăcile respective atestă faptul că, după complexul Cetatea Aiudului, această clădire este cea mai veche construcţie din municipiu care a rezistat timpului. La această oră grinzile seculare, din stejar masiv, ce au susţinut plafonul, au fost date jos. Sute, poate mii de cărămizi provenite, cel mai probabil, din zidurile clădirii zac stivuite pe lângă ea. Cu siguranţă că zidurile interioare sunt major modificate şi aşa cum este de închipuit, urmează să se facă şi alte intervenţii: adosări, tencuieli etc. Probabil că toate modificările au drept scop transformarea celei mai vechi clădiri din zonă şi din municipiu într-un… local public, un fel de cârciumă în care manelele vor „mângâia” la maximum cu decibelii amplificatoarelor urechile vecinilor şi ale celor ce trec prin acea zonă. În aceste condiţii, de grijă deosebită pentru patrimoniul construit al municipiului, este foarte posibil ca şi cele două plăci încastrate în tencuiala zidului, plăci care atestă destinaţia, primii proprietari şi perioada aproximativă a începuturilor acestei clădiri, să dispară. Ca urmare, putem presupune că din nepăsarea sau delăsarea administraţiei şi a forurilor competente, care ar fi trebuit să o protejeze, generaţiile viitoare vor fi văduvite şi nu vor mai şti nimic despre una dintre cele mai vechi clădiri ale municipiului, despre istoria lor. Astfel, pe panoplia nerealizărilor unui oraş cu rang şi pretenţii de municipiu secular se va mai adăuga încă una, cea a ştergerii unei bucăţi din propria sa istorie.
Referindu-se la această clădire, arheologul şi istoricul Paul Scrobotă, custodele Muzeului de Istorie al Municipiului Aiud, ne-a declarat: „Nu ştim ca acea clădire să fie pe lista patrimoniului istoric construit. Este o clădire foarte veche ce ar fi trebuit protejată. Nimeni nu a făcut-o, aşa că acum singura lege care poate acţiona asupa celor ce se întâmplă acolo este Legea 50 din 1991, „Legea privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor”. Totul depinde de autorizaţiile pe care le dă sau nu compartimentul de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Aiud”.
Contactată de redacţie, doamna Delia Florea, directorul executiv al Direcţiei tehnice, cea care deţine, deocamdată, interimatul funcţiei de arhitect-şef al municipiului, ne-a declarat: „Nu există nicio autorizaţie dată. În urmă cu mai mult timp am fost contactată verbal de cineva şi am fost vehementă în răspunsul meu negativ atunci când am fost întrebată dacă pot fi făcute modificări acelei clădiri. Nu ni s-a cerut nimic în scris şi chiar dacă se cerea autorizaţie de intervenţie şi modificare a structurii acelei clădiri nu o eliberam. În acest moment se fac verificări asupra stării de fapt şi vom lua măsurile adecvate”.
La rândul ei, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (CCPCN) Alba, prin vocea directorului executiv, arheolog Matei Drîmbărean, ne-a specificat unele aspecte legale privitor la această clădire: „Toată responsbilitatea pentru ocrotirea sau neocrotirea acelei clădiri o poartă Consiliul Local şi Primăria Municipiului Aiud. Ei au o comisie pentru cultură care putea să facă demersurile de intrare în patrimoniul istoric construit. Dacă nu au făcut-o până acum, singura lege care mai poate face ceva pentru vechea moară este Legea 50/1991. Dată fiind vechimea acelei clădiri, normal ar fi ca acolo să nu se facă modificări structurale”. Se prea poate ca directorul CCPCN Alba să aibă dreptate atunci când a lăsat de înţeles că este târziu pentru demararea acţiunilor de protejare a vechii mori aiudene. Dată fiind vechimea clădirii, potrivit normelor metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice din România eliberate de Ministerul Culturii, Cap. III „Criterii de clasare a bunurilor imobile” art. 8 lit. (a), aceasta putea fi declarată ca făcând parte din patrimoniul „excepţional”, dar nu a fost declarată aşa că proprietarul, chiar dacă nu respectă legea disciplinei în construcţii, face ce vrea, el alegându-se doar cu o amendă pentru nerespectarea disciplinei în construcţii. La rândul lor, multora dintre aiudeni le pare rău de ce se întâmplă cu respectiva clădire. „Este o tâmpenie ce se întâmplă acolo. În una dintre zilele trecute am fost prin preajmă şi mi-am amintit cum, copil fiind, făcem baie şi mă jucam pe lângă roata morii. Ştiam încă de atunci că este una dintre cele mai vechi construcţii din Aiud. Se vedea aceasta pe plăcile de pe faţadă. Cred că autorităţile ar trebui să facă ceva în această privinţă. De ce oare nu procedează ca la Alba Iulia şi să o restaureze prin reconstrucţie, să o aducă la stadiul în care a fost în urmă cu vreo 50 de ani? Ar fi un obiectiv turistic de atracţie”, ne-a declarat domnul Istvan Z., locuitor al municipiului. La rândul său, Gheorghe P. ne-a spus: „Spuneţi-mi şi mie ce merge bine în Aiud? Unde aţi văzut grijă pentru patrimoniul municipiului? Noroc de unguri că-şi rezolvă şcoala şi două bastioane ale lor. În rest nimic, dar absolut nimic. Şcoala de şoferi este o ruină, Metalurgica este tăiată şi dusă la fier vechi, moara se duce şi ea, cu siguranţă… Păcat! Mare păcat. Ştiu moara încă de pe vremea când mai funcţiona. Chiar şi atunci când a fost transformată în autogară şi i s-a adăugat nişte construcţii în jur am comentat, dar a trebuit să tac, să nu cumva să ajung dincolo de gratii. Păcat că niciunul dintre aleşii de astăzi nu se gândeşte la averea asta a Aiudului. Păcat”.
Credem că după declaraţiile oficialităţilor şi mai ales ale celor doi cetăţeni ai municipiului nu mai este loc pentru alte comentarii. Aşteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile şi vă vom ţine la curent.

Dorel LAZĂR