Drumul judeţean Aiud-Buru oferă călătorilor ce-l străbat o privelişte deosebită, de neuitat. Şoseaua ce şerpuieşte prin Cheile Poienii, pentru ca apoi să pătrundă în teritoriul administrativ al municipiului Aiud lasă privirea să cuprindă dealurile şi stâncile ce uneori sunt învăluite de „fuioare de ceaţă”.

Pentru cei care străbat pentru prima dată aceste locuri, după curbele uneori strânse, privirile le sunt atrase de peisajele care „le taie răsuflarea”, pădurile întinzându-se pe crestele stâncoase şi până în marginea şoselei din cheile însoţite de ape limpezi şi cristaline.
Dacă privirile şoferilor care tranzitează acest drum sunt atrase de volan şi de abordarea cu grijă a curbelor, privirile celorlalţi au răgaz să poposească asupra unor aspecte negative aflate în contrast cu splendorile priveliştii – mormane de gunoaie şi de deşeuri aruncate de-a lungul şoselei. Dacă până la Poiana Aiudului acest „peisaj hâd” nu este prea evident, începând cu localitatea Livezile, centrul administrativ al comunei cu acelaşi nume, lucrurile sunt urâte de tot. Alături de PET-uri, hârtii, sticle aruncate din goana maşinii, apar şi grămezi de moloz, cărămizi, dar şi tulei sau dejecţii animaliere. Mai mult, în albia care străbate cale de kilometri buni municipiul Aiud sunt aruncate deseori cadavre de câini, piese metalice sau mobilier.
Mulţi călători, turişti ce poposesc în municipiul Aiud sunt indignaţi de faptul că deşe­urile aruncate formează un şir întins pe mulţi kilometri. „Imaginile dezolante din aceste locuri, cu atâtea deşeuri şi gunoaie aruncate, ştirbesc din frumuseţea acestui oraş. Păcat de el. Aveţi un oraş care merită mai multă atenţie din partea locuitorilor săi”, ne spunea în vară unul dintre turiştii unui grup din Regatul Unit al Marii Britanii.
Pentru ca albia pârâului ce străbate municipiul să arate cât de cât curată, din când în când, administraţia locală mobilizează cetăţenii care beneficiază de ajutor social să o cureţe şi să mai scoată din gunoaiele aruncate de alţi cetăţeni iresponsabili. Lucrul este lăudabil, dar ţine atât cât ţine o minune, adică trei zile. Apoi, harnicii locuitori riverani din Livezile, Măgina, Aiud II şi Aiud îşi fac din nou curăţenie şi aşa cum s-au obişnuit, deşi au la dispoziţie un serviciu de salubritate pentru care plătesc bani buni, aruncă gunoiul în vale doar doar îl vor lua apele şi-l vor duce în altă parte. Şi uite aşa ciclul se repetă sub ochii neputincioşi ai administraţiei, care are în organigramă inspector de specialitate în ecologie, care ar trebui să vegheze la curăţarea şi curăţenia apelor şi să aplice, dacă este nevoie, amenzi coercitive.
Exemplul dat nu este unic, dar credem că e concludent. Situaţii aidoma se găsesc în majoritatea apelor din judeţ. Lipsa de educaţie şi inactivitatea celor care se ocupă de ecologie şi ecologizare sau folosirea acestora în alte domenii îşi spune cuvântul, iar mizeria se întinde din ce în ce mai mult şi este păcat. E drept că, în urmă cu ani, administraţia a încercat amendarea celor care aruncau gunoiul în ape, dar aceştia au atacat în instanţă procesele verbale de amendă şi aceasta, justiţia, în mărinimia ei, a dat dovadă de clemenţă şi le-a transformat pe toate în avertismente, fapt pentru care mulţi dintre cei în cauză au bravat, dând cu tifla celor din administraţie. Aşa cum spunea unul dintre riverani, problema este una de educaţie şi atitudine civică: „Nu poţi să arunci vina pe administraţia locală, are şi ea o anumită vină, dar cea mai mare vină o au cetăţenii care nu iau atitudine atunci când văd că vecinul lor, sau oricare dintre locuitori, aruncă gunoaie în apă, sau depozitează tot felul de deşeuri în locuri neamenajate. Cred că singura vină pe care o are administraţia este că nu este mai severă în ceea ce priveşte curăţenia oraşului şi nu aplică amenzile pe care le îngăduie legislaţia”.

Dorel LAZĂR