Adeseori ne plimbăm pe străzi sau pe aleile parcurilor, admirând sau criticând ce au făcut bine sau rău administraţiile publice sau organizaţiile neguvernamentale.

De multe ori, atunci când se lasă întunericul sau dimineaţa, înainte de ivirea zorilor, tinerii rebeli, euforici din cauza licorilor bahice consumate, fac din acestea obiectul lor de joacă, fără a se gândi câtă muncă s-a depus pentru realizarea lor. Deseori putem vedea pe clădiri nişte opere caricaturale, mâzgăleli cu mesaje obscene şi nu numai, ele schimbând astfel peisajul şi amintirile oamenilor, care le cunoşteau altfel. Oricine poate observa multitudinea de texte întâlnite, practic, la tot pasul. Pe bănci, în parcuri, pe scaunele din autobuze, pe uşile toaletelor publice, pe blocuri, pe garduri, apar de cele mai multe ori texte scurte, scrise cu markerul, cu carioca, cu pixul sau zgâriate. Unele sunt declaraţii de dragoste, altele injurii sau cuvinte obscene. Se spune că toate acestea ar fi o modalitate de marcare a teritoriului, de punere a amprentei personale pe obiectele din jur. La fel cum fac şi câinii…
Concret, astfel de acţiuni se pot vedea oriunde în oraşele şi satele noastre. Un astfel de caz a fost constatat în Aiud, în dimineaţa zilei de luni, 12 ianuarie 2015, când toată lumea a putut să vadă actul „caritabil” de a pune la „culcare” un container pentru colectarea obiectelor de îmbrăcăminte destinate celor care se află în situaţii dificile. Containerul, proprietate a unei asociaţii caritabile, se află în Piaţa Consiliul Europei din municipiul Aiud şi nu se ştie cu ce i-a încurcat sau i-a supărat pe câţiva descreieraţi, oameni aproape sigur aflaţi sub influenţa lui Bachus. Să fie oare un mesaj al acestor tineri? Să fie doar un act de bravadă generat de alcoolul îngurgitat în timpul nopţii la unul dintre barurile de noapte sau pur şi simplu instinctul canin prin care voiau să îşi pună amprenta trecerii lor prin zonă? Nu se ştie, dar actul lor este reprobabil şi se numeşte vandalism. Autorităţile locale nu pot face nimic pentru preîntâmpinarea unor astfel de acte. Nu pot deoarece, prin reducerea drastică de personal de pază şi ordine, dictată de situaţia financiară în care se află ţara, nu mai pot supraveghea întreg teritoriul aflat în administraţia lor. Nu au cu cine.
Deşi aceste fapte constituie contravenţie, până în prezent, deoarece aproape sigur nimeni nu va face vreo plângere în acest sens, „bravii” noştri concetăţeni vor rămâne anonimi şi nesancţionaţi. Aceasta până când, cu un efort financiar, autorităţile vor instala acel mult contestat sistem de supraveghere denumit de noi „Big Brother”.
Potrivit specialiştilor din cadrul poliţiei, pentru a putea fi sancţionate astfel de fapte, proprietarul trebuie să se adreseze printr-o plângere organelor de poliţie. În România nu există legislaţie care să sancţioneze penal aceste fapte. Persoanele surprinse de către poliţie pot fi sancţionate numai cu amendă, deoarece fapta nu constituie infracţiune, conform legislaţiei române. Pentru a fi considerată infracţiune de distrugere, această faptă ar trebui să aducă în stare de neîntrebuinţare sau de degradare acel bun. În măsura în care faptele lor nu afectează pe nimeni, aceştia nu pot fi sancţionaţi nici măcar cu amendă penală, singura sancţiune care ar putea fi aplicată fiind amenda contravenţională, conform Legii nr. 61/1991 art. 2 pct. 16. Problema este că aceste persoane nu răspund penal, dar persoanele care se consideră prejudiciate se pot adresa instanţei civile, cu o acţiune în pretenţii întemeiată pe Codul Civil. În acest caz, persoanele vinovate pot fi obligate să plătească stricăciunile potrivit legislaţiei. Indiferent dacă persoanele în cauză vor fi găsite sau nu, acţiunile lor nu pot fi acceptate de societate, de aceea considerăm că „voinicii” şi „bravii” eroi de la Aiud, care în noaptea de 11 spre 12 ianuarie s-au opintit şi au răsturnat containerul, ce are o greutate apreciabilă, nu fac parte sau mai bine spus, nu ar trebui să facă parte din societatea noastră.

Dorel LAZĂR