În urmă cu 15-20 de ani i se spunea “La ruşi”, deoarece acolo veneau cetăţeni basarabeni să-şi vândă conservele, mahoarca şi tot felul de mărfuri mai bune sau mai rele din punct de vedere calitativ. Acum, basarabenii au dispărut, dar numele “La ruşi” s-a păstrat în mintea multora. Locul basarabenilor a fost luat de tot felul de comercianţi de-ai noştri. Oamenii  vând tot ce-ţi trece şi nu-ţi trece prin minte şi astfel, cu aceste mici afaceri de familie, îşi rotunjesc bugetele personale.

În majoritatea lor sunt localnici şi unii spun că vânzarea merge brici, dar alţii, din contră, se plâng, spunând că le merge rău, pentru că aiudenii nu au de lucru, nu au bani şi nu cumpără mai nimic, şi dau vina pe guvern şi primărie. Nici nu ştii pe cine să crezi, aşa că nu-ţi rămâne decât să te abandonezi în atmosfera de bazar creată aproape în centrul oraşului, în piaţa agroindustrială. Nu are anvergura unui „Grand Bazar” din Istanbul, sau ale celor din marile oraşe, dar are specificul şi farmecul său. Umbrele de ploaie, ochelari de vedere sau de soare, evantaie, spiţe de biciclete, fierăstraie, ciocane, bormaşini, lanţuri pentru câini de curte sau lanţuri de bicicletă, frânghii, sfori, cremă de pantofi, ţigări, antene tv, grămezi de cuie şi şuruburi de toate dimensiunile, coase şi alte unelte agricole, undiţe, haine şi lighene de plastic, motofierăstraie sau motocositoare. Orice găseşti aici, „La ruşi”.
Varietatea mărfii explodează însă în zilele de joi, atunci când aproape nu ai loc să arunci un ac de atâta lume. Pe lângă “rezidenţii” permanenţi ai pieţei, care au mutaţie „definitivo-flotantă”, aceştia închiriindu-şi spaţiiile şi cu acordul primăriei, încropindu-şi adevărate magazine, apar o puzderie de aiudeni şi nu numai ce-şi vând sărăcia, frânturi din agoniseala de-o viaţă etalate pe ziare întinse pe caldarâm, pe la marginea gardului, la porţi, oriunde se găseşte un metru pătrat liber, sau pe zecile de tarabe acoperite cu folii de plastic. Dacă vrei să petreci o perioadă de timp fără riscul de a te plictisi, joi ai la dispoziţie tot ce îţi doreşti. La tot pasul zac telefoane mobile vechi, piese de calculator nefuncţionale, mii şi mii de fleacuri, între care, de exemplu, bibelouri ciobite. Un aiudean a înşirat pe treptele unui magazin câteva zeci de cărţi, beletristică sau economie politică de pe vremea lui Ceauşescu. Cel mai bine reprezentat sector este cel al tarabelor. Zeci de construcţii ciudate acoperite cu folii de plastic oferă oale, tigăi, farfurii, haine, stofe, încălţăminte, bijuterii de doi lei şi marfa cea mai căutată – haine second hand. Sectorul acesta este în permanenţă aglomerat. Aici poţi cumpăra cu eforturi financiare minime (de la 1 până la 10 -20 lei) tot ce vrei: lenjerie, cămăşi, pantaloni etc. Un sector bine reprezentat este cel cu mobilă, nouă, dar de modă rurală şi proastă din punct de vedere calitativ.
Muşterii nu prea sunt, în schimb sunt câtă frunză şi iarbă cei ce doar privesc. Freamătul târgului de joi nu durează prea mult. Comercianţii îşi strâng catrafusele alene, mai trag o ţigară, mai schimbă o impresie şi târgul se sparge. În urma lor rămân mormane de ambalaje de carton şi plastic care înainte dispăreau imediat, strânse de amărâţii care-şi făcuseră din recuperarea lor o afacere. Astăzi nu mai merge. Nimeni nu mai colectează hârtie în Aiud, totul rămânând pe spatele celor doi sau trei lucrători de la salubritate.

Dorel LAZĂR

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Aiud Info și pe GOOGLE NEWS