Aiud, Teiuş, Ocna Mureş, trei oraşe în care călătorii visează la condiții mai bune de transport.

De ani buni, în aceste oraşe nu mai există un adăpost omenesc pentru cei ce călătoresc cu autobuzul. Staţiile de autobuze, improvizate, nu au peroane, săli de aşteptare sau toalete. Pentru a aştepta autobuzul spre casă, călătorii stau sub cerul liber, expuşi capriciilor vremii. De mai bine de 10 sau 15 ani, aceste localităţi urbane nu mai au autogări.

Dacă şi cine se face responsabil de închiderea celei mai mari autogări din oraş – odinioară singura autogară din Aiud – rămâne de văzut. Nu ne interesează modul în care s-a privatizat, de remarcat este însă faptul că ani buni lacătul a stat pe uşă, că apoi şi-a schimbat menirea, devenind bar de noapte şi că zilnic, sute de călători, elevi sau navetişti, tineri sau bătrâni, aşteaptă microbuzele în soare, ploaie, ger sau vânt, dar nicio autoritate publică nu se implică în rezolvarea situaţiei.

Deşi interesele călătorilor ar putea fi protejate de o multitudine de instituţii – de la Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (care poate amenda transportatorii că nu asigură o autogară) şi până la Inspectoratul pentru Protecţia Consumatorilor (care ar putea aplica amenzi pentru că drepturile consumatorului nu sunt respectate), Primăria municipiului Aiud (care se laudă că tot ce face este pentru binele şi confortul cetăţenilor) sau Poliţia Rutieră (pentru că oameni şi maşini stau pe trotuare sau carosabil în zona cetăţii medievale, în Piaţa Consiliul Europei, mai ceva ca la protest), ca să nu mai vorbim de Consiliul judeţean (cel care reglementează transportul public regulat de persoane în interiorul judeţului Alba şi care a acceptat tacit ca transportatorul de pe rută să nu aibă o autogară) – niciuna din acestea nu pare că şi-ar dori măcar să se intereseze de subiect. Rămâne de văzut dacă nu cumva măcar Prefectura Alba va ieşi din „anonimat” şi se va ocupa de această problemă, deşi, după cum a vegheat aplicarea legislaţiei în zona de protecţie a monumentului arhitectonic medieval din centrul municipiului Aiud, nimeni nu mai speră la aşa ceva. Dar, cine ştie?! Poate, poate…
În Aiud, cine vrea să afle la ce oră pleacă din Aiud microbuzul de Cluj, de Sibiu sau Ocna Mureş ori Rimetea, nu are altă soluţie decât să consulte siteul autogari.ro şi să spere că este actualizat de cei din comuna Periş, de lângă Bucureşti, unde îşi are sediul administratorul acestuia, sau să întrebe programul din om în om, ca acum 40-50 de ani, când RATA era o raritate şi pe când nu exista internet, iar telefoanele mobile erau o chestiune ştiinţifico-fantastică. Majoritatea călătorilor se interesează de la celelalte persoane pe care le găsesc, aşteptând microbuzele, sau de la şoferii care aşteaptă, direct în stradă, să se încarce autovehiculele. Trebuie să recunoaştem faptul că pe vreo doi stâlpi şi prin unul sau două adăposturi de ploaie amenajate de primărie (Aşa ne place!), sub sute de afişe ce vestesc vânzări de terenuri, apartamente sau case, se pot întrezări unele orare scrise atât de clar şi inteligibil încât trebuie să fii rebusist cu vechime pentru a le înţelege. „Am venit până aici în staţie să aflu programul pentru o cursă până la Sibiu. Nu am văzut niciunde un orar către Sibiu”, spune aiudeanul Teodor R., în vârstă de peste 70 de ani, care a fost nevoit să facă drumul până în staţia de lângă compania de pompieri deoarece nu a avut de unde sau nu a ştiut cum să obţină informaţia.
Mai rău este pentru elevi. După terminarea orelor, aceştia invadează Piaţa Consiliul Europei şi stau pe unde apucă, adăpostindu-se de intemperii cum pot, sau îngrămădiţi unul într-altul pentru a se încăzi în vreme de ger năpraznic. Tânăra generaţie este intens educată să se calce în picioare la urcare pentru a scăpa de ploaie sau ger. „Măcar de ar face adăposturile astea mai mari şi ar mai pune o băncuţă, o cişmea de apă, aici… ca să nu mai vorbim de o toaletă! Dacă avem nevoie, mergem la vreun restaurant sau bar, ori la vreun magazin. Oamenii de acolo sunt amabili, dar nu e normal aşa”, spune Elena, o elevă la unul din liceele din municipiul Aiud. La un moment dat, deşi autogara este închisă de ani buni şi nici nu se prea întrevede rezolvarea situaţiei, am crezut că nu toţi transportatorii au renunţat la acest punct de îmbarcare, cel puţin aşa se putea înţelege văzând plăcuţa prinsă pe unul dintre stâlpii din imediata apropiere a fostei autogări din municipiul Aiud, pe care se poate citi orarul curselor unui transportator sibian. Eroare, şi acesta a preluat obiceiul celorlalţi, compania de pompieri şi cetatea medievală fiind puncte de reper intrate în toate mersurile autobuzelor.
Lipsa băncilor, a refugiilor special amenajate sau a grupurilor sanitare se regăseşte şi în alte staţii intrajudeţene mai mici, aflate în alte oraşe. În Ocna Mureş, unde ar trebui să existe o astfel de autogară, toată lumea aşteaptă microbuzul în stradă. Nu există nicăieri un orar afişat, ca să nu mai vorbim de alte mofturi gen sală de aşteptare, un refugiu sau ceva băncuţe. În fiecare zi, în grupul de călători care aşteaptă microbuzul, există o persoană care ştie bine „mersul” şi care te informează – la cât vine microbuzul, cum arată şoferul, prin ce comune merge maşina etc…
La fel, în Teiuş, nu există vreo bancă, orar al microbuzelor, staţie acoperită sau măcar o toaletă… O situaţie de care doar transportatorii sunt responsabili. În schimb, există un bar unde se poate sta, cu acceptul barmanului, la adăpost şi la… una mică.

Dorel LAZĂR