Curtea de Conturi Alba a descoperit încă de anul trecut nereguli în retrocedarea unor imobile. Moştenitorii trădătorului de ţară Banffy Daniel s-ar putea să returneze statului toate bunurile pe care le-au dobândit în Transilvania.

Problema Castelului de la Ciuguzel revine în actualitate. Ca urmare a unor decoperiri făcute de către Curtea de Conturi şi a anchetelor desfăşurate de presa centrală şi cea din Transilvania, multe dintre retrocedările făcute către urmaşii nobilimii maghiare vor fi repreluate de către statul român.  Profitând de apariţia unor legi elaborate de către „neşcolitele” guverne ale României, după 60 de ani, urmaşii nobililor maghiari s-au întors în Transilvania pentru a-şi revendica unele drepturi succesoriale ca urmaşi ai părinţilor, moşilor şi strămoşilor familiilor. În acest fel, sute de mii de hectare de teren şi mii de clădiri au fost revendicate, unele fiind retrocedate prin hotărâri ale comisiilor locale de împroprietărire sau ale instanţelor judecătoreşti din Transilvania.
Un astfel de caz l-a constituit şi cel al urmaşilor lui Banffy Daniel, fost ministru al agriculturii în Ungaria interbelică, care a fost şi el, ca mulţi alţii, declarat criminal de război, ca urmare a instigării sau participării la unele acte criminale de cruzime şi masacrare a populaţiei române din Transilvania.

În ultimii ani, urmaşii lui au cerut şi chiar au reuşit prin instanţă (ilegal n.r.) să reintre în posesia unor conace, dependinţe şi sute de hectare de pădure, familia Banffy deţinând în trecut domenii întinse în Transilvania, în Ţara Lăpuşului, în judeţul Mureş, în judeţul Alba şi în alte locuri.
Iată că, în urmă cu câteva zile, pe adresa prefecturilor şi a primăriilor în care aceştia au cerut retrocedări de bunuri imobile şi terenuri forestiere sau agricole a venit o adresă care dă de înţeles că tot ceea ce au luat va trebui să revină statului român, ca urmare a aplicării corecte a legislaţiei româneşti. Redăm mai jos ce se spune în adresa respectivă, trimisă primăriei din Lopadea Nouă, pe teritoriul căreia se află unul dintre fostele conace ale familiei lui Banffy Daniel: „Către Primăria comunei Lopadea Nouă/ Având în vedere faptul că la nivelul comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost reconstituit dreptul de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea moştenitorilor lul Banffy Daniel, Bethlen Ana, Bethlen Susana şi Szecuti Eva, iar ulterior s-a constatat faptul că antecesorul petenţelor, numitul Banffy Daniel a fost condamnat la 8 ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru instigare la crime împotriva umanităţii prevăzute de Art.3, lit (c) din Decretul 206 din 1948, odată cu această condamnare fiind dispusă şi confiscarea întregii averi, conform deciziunii penale 2213 din 3 decembrie 1952 a Tribunalului capitalei vă adresăm rugămintea de a verifica şi eventual identifica existenţa unor eventuale cereri sau reconstituiri de acest gen pe raza localităţii dumneavoastră”.
Discutând aceste aspecte cu domnul Marian Indreiu, primarul comunei Lopadea Nouă, acesta ne-a spus: „Deocamdată nu se ştie care va fi rezolvarea acestei probleme. Oricum, logic ar fi ca odată ce le-au fost confiscate averile printr-o hotărâre judecătorească executorie şi definitivă, normal ar trebui ca toate bunurile dobândite să reintre în patrimoniul statului român, adică în patrimoniul Consiliului Local al comunei Lopadea Nouă, unde au fost până la punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile şi, mai ales, cine se face vinovat de această situaţie”. Se ştie că unii dintre nobilii maghiari au fost declaraţi ca fiind criminali de război şi, în conformitate cu legislaţia imediat postbelică, le-au fost confiscate averile şi chiar au fost condamnaţi pentru faptele reprobabile pe care le-au făcut pe vremea în care parte din Transilvania a fost cedată. În plus de aceasta, legiştii ştiu, în mod incontestabil că, în virtutea Legii 312/1945 (cu raportare la Legea 10/2001, precum şi la celalte hotărâri şi legi privind retrocedarea bunurilor confiscate de regimul comunist, cum ar fi Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului după 6 martie 1945, cu titlu şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989), fostele averi ale celor declaraţi ca fiind colaboraţionişti sau criminali de război aparţinători regimului hortist impus în Transilvania nu ar trebui să fie disponibile pentru eventualii moştenitori, fie ei şi adevăraţi.
Şi totuşi, în ultimii ani, prin diverse tertipuri avocaţeşti, falsuri şi mărturii mai mult sau mai puţin mincinoase, cele ce s-au vrut a fi măsuri reparatorii pentru persoanele ale căror averi au fost confiscate de regimul comunist, retrocedările au devenit injuste, periculoase şi imorale, scăpate de sub control. În acest fel, din cauza turbulenţei legislative şi a brambureli guvernamentale, s-a ajuns că familiile multor criminali de război să dobândească imobile şi bunuri fără ca cineva să ţină seama de contextul şi modul în care averea lor a ajuns în proprietatea statului român. Exemplul familiei Banffy Daniel este edificator. Descoperirea a fost făcută de către Curtea de Conturi, care s-a sesizat că nu sunt încasate niste impozite pentru construcţii făcute pe vremea regimului comunist. Cei de la Curtea de Conturi au descoperit faptul că nişte clădiri care nu fiinţau nici în anii interbelici şi nici în anii 40 sau 50 au intrat în proprietatea urmaşilor lui Banffy Daniel, respectiv a nepotului său Banffy Farkas Gyorgy, fiul lui Banffy Miklos Ladomer.
Firesc se naşte întrebarea: Oare câte cazuri de acest fel sunt în Transilvania? Câte zeci de mii de hectare de terenuri agricole sau forestiere au intrat ilegal pe mâinile unor moştenitori ai celor declaraţi criminali de război şi condamnaţi ca atare cu confiscarea totală a averilor? Deocamdată nu se ştie. Ceea ce se ştie cu siguranţă este faptul că, în curând, apele retrocedărilor ilegale se vor limpezi.

Dorel LAZĂR