Insuccesul succesului primei ediții și succesul de o zi a ediției de anul trecut s-a transformat se pare în succesul celei de a treia ediții. Văzând se s-a întâmplat în seara zilei de vineri 12 decembrie 2014 în Piața Consiliu Europei se poate afirma că municipiul Aiud a aderat cu siguranță la spațiul economic european.

După tradiția din Vest, tradiție în care an după an, centrele orașelor sunt invadate de miile de vizitatori atrași la târgurile de Crăciun, iată că la Aiud ce-a de a treia ediție a Târgului de Crăciun și-a deschis porțile din nou la inițiativa primarului și viceprimarului municipiului.

Deși după nume nu ar fi sărbători, Târgurile de Crăciun au început încet dar sigur să devină evenimente mondene cu iz de sărbătoare populară. Având originea undeva prin Tirolul sau Alsacia Germaniei, încet și sigur astfel de târguri au acaparat întreaga Europă și în ultimii ani România, unde în unele orașe de aproape zece ani, străduțe întregi sau piețe unde se sărbătorește Crăciunul, timp de o lună de zile, îmbie cu diferite exponate și evenimente, care atrag zeci și sute, uneori mii de vizitatori.

Din primele semne se pare că, juns la cea de a treia ediție, „Târgul de Crăciun” din Aiud a devenit popular, doar așa se poate explica mulţimea de oameni mari și mici care s-au adunat în piața centrală din fața primăriei munipale.

Sute de copii însoțiți de părinți și bunici s-au strâns laolaltă în „Târgul de Crăciun” pentru a-l aștepta pe Moș Crăciun.

În apropierea standurilor luminate şi încărcate cu decoraţiuni de sărbătoare, a miilor de luminițe clipitoare, pe un geruleț destul de pișcător și fără zăpadă la picioare sutele de copii și elevi ai Aiudului au așteptat nerăbdători șă vină Moș Crăciun. Și, a venit! A venit însoțit fiind de primarul Mihai Horațiu Josan, dar cu o mică întârziere de vre-o jumătate de oră, cică a trebuit să-și schimbe sania cu o trăsură deoarece la Aiud nu este zăpadă. Oricum a fost bine primit. Ropote de aplauze din partea cetățenilor-prichindei ai municipiului. Încântarea se putea, ușor, citi pe fețele celor mici, iar pornirea iluminatului ornamental a fost momentul dechiderii oficiale a târgului. Cuvântarea primarului a fost scurtă și la obiect, iar la sfârșit le-a urat tuturor: Sărbători fericite!

Venirea moșului a transformat nemulțunirea și ateptaarea într-o mare sărbătoare-spectacol centrul devenind o mare scenă, unde luminile, muzica şi colindele au dominat atmosfera.

În timp ce pe scena improvizată lângă zidurile secularei cetăți o parte din copii îl colindau pe MIș Crăciun, ceilalți chiar participau la un adevărat târg, întrecându-se în a-și vinde decorațiunile de iarnă gândite și făcute de ei în școală sau în cadrul atelierelor de creație deschise special pentru ei la Centrul Cultural „Liviu Rebreanu”. Etalate pe tejghelele căbănuțelor special construite pentru acest târg, mii de decorațiuni care mai de care mai ingeniaose și mai atractive au încântat ochiul și au golit buzunarele privitorului. Cu un preț modic, cine vroia putea și sper să mai poată și în zilele care urmează, să cumpere: ghirlande, lumânări, brăduleți făcuți din diverse materiale, globuri, clopoței, miniaturi „Moș Crăciun”, steluțe, vârfuri pentru brazi, diverse figurine care mai de care mai simpatice și toate făcute manual, nu „handmade” că doar suntem români, nu?

La tarabele cu decorațiuni forfota era în toi. Cei mari serveau un pahar îmiresmat de vin fiert, cei mici o prăjiturică sau renumitul cozonac secuiesc Kurtos Kolac (în traducere colac „coș de fum”), sau își trăgeau de mână părinții și bunicii înspre standul de jucării amenajat de o asociație din Aiud, stand care a fost de departe cel mai vizitat.

La fel ca și la orice astfel de manifestare populară, marele câștig îl au de obicei comercianții care își vând mărfurile, dar și  clienții care își pot alege cadouri unice, cât și municipiul care își schimbă fața pentru câteva zile. Însă, de departe marele câștig l-au avit copii municipiului care pentru câteva zile au și ei unde să-și petreacă timpul liber, chiar dacă în acest an nu mai au parte de trenulețe și tot felul de alte asemene mijloace de distracție. Rămâne de văzut dacă și părinții vor fi de acord să-i lase, sau să-i însoțească, nu de alta dar, arv fi ca strădania administrației publice să nu fie răsplătită cu prezența cetățenilor pitici.

Dorel Lazăr