În ziua de astăzi, doar mergând pe stradă prețurile ne golesc rapid buzunarele! Am îmnceput să trăim într-o lume dementă! Unde? Într-o țară unde toți se cred stăpânii stăpânilor, într-o țară în care nimeni nu respectă legea! În România, românii trăiesc de pe o zi pe alta fără să se găndească la viitor! Românii au căzut într-o apatie periculoasă și trăiec în indiferență și-n ignoranță și ce este mai grav, au început să nu-și mai respecte valorile naționale. Au început să trăiască bucurându-șe sau chiar clădinduși fericirea pe nefericirea altuia. Românii trăiesc în țara tuturor posibilităților pentru escroci și culmea s-au obișnuit să trăiască degeaba. Fără să facă numic pentru viitorul lor și al copiilor și la majoritatea problemelor ridică a neputință și neștiință din umeri.
Ridicatul din umeri aproape că s-a generalizat. Da, dar ridicatul din umeti este doar pentru nevolnici, ori, românii au dovedit pe parcursul istoriei lor că nu sunt așa. Dacă vrem să caracterizăm românul contemporan putem să-l demunim „între două cicluri electorale”. Cam la asta s-ar rezuma definiția românului contemporan și se datorează ridicatului din umeri. Tocmai acestui ridicat din umeri, ciclic, i se administrează o mulțime de teme care țin strict de subzistență și de democrație. Doar când se împlinește ciclul, românului i se aduce aminte că traiul lui de subzistență și dmocrația sunt în pericol. Până la urmă aceasta se vede din toate pozițiile. Încercările de democratizare făcute până acum se pierd imediat cu începerea unui nou ciclu de guvernare, când ghiara cu care aceasta este ținută în frâu menține și crește în mod constant srânsoarea. După cum arată acum traiul românului și modul în care s-au stabilizat manșele economiei și administrației sigura concluzie pe care o poți trage este că ceva nu merge bine. Este și normal să fie așa pentru un popor care s-a învățat să dea din umeri.
Un popor se poate conduce ușor și eficient cu condiția să-i cunoști supapele de refulare a tensiunilor ce le cumulează în timp. Lucrul îl știu foarte bine cei care țin în gheară așa-zisa democrație instaurată de ei. L-au aflat cu ajutorul unor structuri specializate, bine plătite. Se știe că nevoia de bani este imensă. Atât pentru românii de rând cât și pentru cei care-i conduc, mai ales acum când analiștii perevăd că peste criza financiară se va pune și una energetică.
Într-o țară în care, încă se face foc cu lemne, în care curentul electric și-l face ea, în care gazulnu mai este o problemă odată ce fabricile care-l consumat s-au închis, într-o astfel de țară energia a devenit povara cea mai mare pentru populație. În nicio țară din Europa guvernele nu au plâns criza așa cum au făcut-o și face Guvernul Român. Niciunde și nimeni nu a plâns așa cum plâng lipitorile guvernamentale pentru care se crează posturi, agenții și ministere noi. Cu ajutorul lor, bine plătit cu bani luați de la românul de rând, pauperizarea poporului și aeconomiei românești este pe cale de a fi desăvârșită.
După un an și-o vară de promisiuni, pentru creșterea și apoi refularea tensiunilor acumulate de popor, prin vot cei care au venit pe val, un adevărat tsunami creat de tensiunile din adâncurile populației, au crezut că sunt la putere , dar au constatat că sunt limitați, mai limitați decât cei dinaintea lor, în a o exercita șa cum vor. Pârghiile dificile ale econimiei i-au trezit și și-au dat seama că nu pot face ce vor și nici nu pot să-și țină promisiunile care, în mare parte, au iscat valul pe care au venit.
Datoriile țării sunt mari, ei le-au făcut și mai mari, poate-poate vor înfăptui câte ceva din promisiunile făcute. Nivelul de trai scăzut l-au făcut și mai mic de a ajuns printre cele mai scăzute din Europa. Acum cei care, în urmă cu ani, au distrus pe față economia românească și au pus bazele statului mafiot, spun că vor să ducă România pe culmi încă nebănuite. Au toate pârghiile în mână și le folosesc pentru a-și păstra locurile pe care le dețin în parlament, în agenții și în instituții, în rest nimic, doar câteva firimituri pentru a refula tensiune apopulației.
Nu contest faptul că printre ei nu se regăsesc și oameni de treabă și bine intenționați. Îi poți număra pe degetele de la mâini în rest… Se văd de la o poșta riceperea și și cunoștințele pe care le au. Toată lume observă ce buni oratori sunt. Se repetă și repetă aceleași fraze stereotip. Pe vremea mea, despre cei ce vorbeau așa spuneam că au papagal. Este și aceasta o calitate în anumite momente, însă, este foarte ușor de dat peste cap în demagogie și vorbărie goală, fără conținut. Problema este că în majoritatea lor nu au altceva cu ce defila în fața celor care provoacă valurile schimbărilor, în fața electoratului, deja, dezamăgit. E și normal să fie așa din moment ce foarte puțini dintre ei au competențe economice, juridice, culturale și politice ce-i pot valida pentru funcțiile în care au fost puși.
Rezultanta unei asemenea guvernări nu poate fi alceva decât prețurile care ne golesc buzunarele, dezamăgirea care împinge românul înspre lehamitea care-l face să spună tot mai des că nu are de ce să se mai străduiască și ridică a neputiță din umeri. Din această cauză riscăm să ajungem o țară de neputincioși.

Dorel Lazăr
jurnalist independent