Finanţistul Ioan Victor Cacovean şi-a transformat pasiunea într-o adevărată afacere, reuşind cu ajutorul penelului să rupă bucăţi din „raiul românesc” şi să-l exporte în peste 15 ţări.

Deşi nimeni nu l-a ajutat şi finanţat, un aiudean înzestrat cu har şi tenacitate a ajuns cel mai bine vândut artist plastic din municipiu. De profesie economist, Ioan Victor Cacovean a învăţat să aştearnă pe pânză culoare şi gânduri de unul singur apoi s-a specializat la Şcoala Populară de Arte din Alba Iulia, unde a văzut cum stă „socoteala” cu pictura şi tehnicile ei, reuşind pe parcursul anilor să participe la peste 150 de expoziţii colective şi alte câteva zeci de expoziţii personale. Astăzi a ajuns să se poată lăuda că sute dintre lucrările semnate de domnia sa fac parte din colecţii muzeale sau particulare din peste cincisprezece ţări din lume şi cu participarea la zeci de tabere de creaţie plastică.
Dacă analizezi evoluţia aiudeanului Ioan Victor Cacovean, nu poţi să nu-ţi aduci aminte de vorbele pline de adevăr ale lui J.J. Rousseau, care afirma că: „Pasiunile noastre sunt principalele unelte ale conservării noastre, a voi să le distrugi este o încercare la fel de zadarnică pe cât de ridicolă”. Că pasiunea este cea care-ţi conservă unele înclinaţii este un lucru demonstrat în cazul lui Ioan Victor Cacovean, omul care în decursul vieţii a fost un om al cifrelor, un bun finanţist, dar care a reuşit să-şi conserve şi chiar să-şi pună în valoare marea lui pasiune: pictura. Aşa cum ne-a mărturisit, „s-a molipsit” de la fostul lui profesor care picta biserici, apoi „boala” a evoluat, ajutată fiind de pasiunea lui pentru lumină şi culoare: „Eram prin clasa a V-a când tata, văzând că-mi place să desenez şi să colorez, m-a dus la profesorul Moldovan să-mi arate câte ceva. După ani, tata nu m-a lăsat să urmez artele plastice, spunându-mi că pictura nu este o afacere şi că meseria-i meserie, restul este distracţie, aşa că am făcut ştiinţe economice şi în particular, după cursuri sau după orele de serviciu, m-am ocupat de pictură”. După părerea lui, „meseria meserie” şi pasiunea lui pentru culoare l-au ajutat să picteze şi să evolueze în domeniul artelor plastice: „În ultimii aproximativ douăzeci de ani de carieră munca în domeniul finanţelor a devenit titanică, un adevărat calvar pentru cei ce lucrează în domeniu. Birocraţia a mărit volumul de muncă, iar personalul a tot scăzut, în timp ce responsabilităţile au tot crescut, aşa că singurul mod de a scăpa de stresul acumulat era să te retragi şi să faci ceva deconectant. Aşa cum mulţi dintre colegii mei s-au apucat de grădinărit sau ştiu eu ce altă ocupaţie, eu m-am retras în pictură şi am combinat culori şi imagini pe sute de pânze”. Cu modestie, răbdare, perseverenţă şi mai ales cu multă muncă şi pasiune, Ioan Victor Cacovean a ajuns la un palmares impresionant. Nu îşi aduce aminte câte tablouri a pictat, dar spune că a trecut cu mult de 700 şi se îndreaptă destul de rapid spre 1000 şi că în majoritatea lor au fost achiziţionate de iubitori ai artei, de cei cărora le-a plăcut ce a creat el. „Am avut expoziţii în care încă de la vernisare am vândut peste 90% din lucrări. Uneori chiar mă şi întrebam: Ce se întâmplă? De ce se vând aşa repede lucrările mele? Nu mi-am răspuns încă la întrebare. Poate o să aflu cândva acest lucru”.
Cel mai bun şi cel mai realist răspuns la întrebările omului şi pictorului Ioan Victor Cacovean cred că este caracterizarea făcută de binecunoscutul şi redutabilul critic şi om de cultură Paula Romanescu, cea care a spus despre el: „Linia în lucrările sale are îndrăzneala adevărului ce se vrea rostit cu limpezime. Oscilând între abstract şi impresionism, pictorul lasă prin creaţia sa o mărturie despre un oraş cu numele Aiud, despre o ţară cu numele România, despre locuri ce seamănă cu raiul românesc”. Aşa şi este. În peisagistica lui Ioan Victor Cacovean, „raiul românesc” este la el acasă, iar el, pictorul se simte bine acolo în el, în natura pe care o iubeşte şi unde a început să picteze atunci când „ieşeam la peisaj” împreună cu bunul lui prieten, pictorul Horia Horhat, cel care l-a şi îndrumat spre şcoala de arte. „Am ieşit la peisaj de nenumărate ori. Am pictat dar nu am expus. Mi-a fost frică să apar cu lucrările în public. Mă temeam de critica celor din Aiud”, ne-a mărturisit artistul aiudean.
De expus a expus, dar după mai bine de 25 de ani de practică şi căutări şi a reuşit să impresioneze nu numai publicul de rând, ci şi pe cel de specialitate. Prima expoziţie, cea de care depinde extrem de mult viitorul oricărui artist, a fost vândută, în numai câteva zeci de minute, în proporţie de 90 la sută. Apoi a urmat „avalanşa”, zeci şi sute de lucrări semnate
„I. Cacovean” au plecat de la el, din raiul lui românesc, spre iubitori ai artei din ţară şi de peste hotare. Modest din fire, Ioan Victor Cacovean nu se laudă cu palmaresul său. L-am aflat cu insistenţe şi l-am apreciat ca atare. Puţini dintre artiştii plastici contemporani pot să se laude că au vândut cam 80% din totalul creaţiilor lor şi că 10-15 procente dintre acestea au fost dăruite prietenilor. Şi aceasta acum, în vremurile în care arta şi cultura sunt plasate pe locuri secundare în societatea noastă frământată de nevoi.