La început de an, doar ridichea neagră şi… coroanele pentru înmormântări au avut ceva trecere.

O fi sau nu o fi vreun semn, cert este că începutul de an a lăsat cu gura căscată şi cu buzunarele goale producătorii care au cutezat să vină cu mărfurile lor, produse tradiţionale de foarte bună calitate, în piaţa agroalimentară din municipiul Aiud. Pustiu ca după bombardament, ar spune unii. Doar câţiva comercianţi şi-au făcut curaj şi au venit să-şi vândă produsele în principala piaţă a municipiului. Dacă până mai ieri lipsa muşteriilor şi a mărfurilor putea fi pusă în cârca gerului năpraznic care s-a abătut peste România, iată că deşi în prima sâmbătă a noului an acest motiv nu a mai fost valabil, piaţa agro-alimentară aiudeană a fost pustie. Vremea
s-a mai îmblânzit însă piaţa tot goală a rămas. Doar patru sau cinci producători au fost prezenţi lângă tarabele galbene aliniate sub copertina pieţii. Pălinca, zacusca, brânzeturile, pastrama, cârnaţii afumaţi, ceapa, cartofii şi toate celelalte mărfuri expuse puteau fi deliciul fiecărui aiudean. Deşi ieftine şi de calitate, niciunul dintre produsele etalate nu au fost căutate de foarte rarii cumpărători prezenţi printre tarabe. Ghiftuiala sărbătorilor îşi spune cuvântul. Spre nemulţumirea puţinilor vânzători, de la care aflu cu surprindere că la mare căutare nu sunt nici fructele, nici zarzavaturile ori cartofii, ci ridichea neagră, deoarece se spune că ar fi bună pentru tratarea răcelii şi a tusei.
Unul dintre comercianții cu cea mai mare gamă de produse oferite spre vânzare, domnul P.C., ne-a declarat supărat: „Nu ne întreabă nimeni nimic. Trece lumea pe lângă noi, se uită, salută şi pleacă.
M-am gândit să nu vin la piaţă, dar m-am întrebat: Da dacă vând ceva? Noi trăim doar din ce producem şi vindem. Ce? Credeţi că pensia aia minimă de 350 de lei ne ajută cu ceva? Nu! Este ca o frecţie la un picior de lemn. Da, nici ăi din oraş nu o duc mai bine. Nu au unde munci, că în ultimii zece ani Aiudul o căzut rău de tot în jos şi oamenii nu au bani cu ce să cumpere. Nu-şi permit. Acest lucru s-a văzut în ultima vreme, mai ales. E drept că de sărbători, de Crăciun şi de Revelion treaba a mers bine, dar acum este pustiu. Ca după bombardament. Ce să facem, venim la piaţă că nimeni nu vine să ne dea ceva degeaba să mâncăm, trebuie să trăim şi noi. Nici clienţi nu prea sunt. Cuiva de aici din piaţă i-au îngheţat murăturile, mai sunt alţii în hala de lapte, acolo nu e aşa frig”, ne-a declarat omul. Suflă în mâini să se mai încălzească. În jurul său este pustiu. Speră ca vremea să se mai încălzească pentru ca piaţa să prindă din nou viaţă.
Puţin mai încolo, domnul I.V., un producător din satele de pe valea Aiudului, „păzea” câteva grămăjoare de cartofi, morcovi, ceapă şi pătrunjel. Era supărat. Era supărat că a venit la oraş şi a cheltuit cu transportul mai mult decât va vinde: „Păi cum să nu mă supăr? Este aproape ora amiezii şi nu am vândut nimic, dar absolut nimic. Nu vedeţi ce pustiu este în piaţă? Mai nou, cu ce vinzi abia îţi poţi acoperi chiria la tarabă şi transportul. De la o vreme văd că preţul este cu mult mai important decât calitatea produsului. Un leu şi cincizeci de bani pentru un kilogram de ceapă, sau de cartofi, acu în ianuarie este pomană curată, dar nimeni nu cumpără. Singurii care fac vânzare sunt florarii. Îţi este şi ciudă când te uiţi la ei. Îndură frigul şi stau de dimineaţa până seara la tarabe dar vând, în special coroane pentru înmormântare şi mai puţine buchete de flori. Atât timp cât lumea moare, ăştia, preoţii şi groparii, nu vor avea şomaj. Asta e situaţia acum. Nu se prea vinde marfa. Dar, dacă vrei să faci ceva, faci. Dacă nu… pa!”, ne-a mărturisit omul. Într-adevăr, florarii erau cei mai „aglomeraţi”. Trei persoane „târguiau” coroane pentru înmormântare. Una dintre simpaticele florărese ne-a mărturisit că pentru ele sărbătorile nu sunt sărbători şi că muncesc non-stop deoarece „moartea nu doarme”.
Judecând după numărul mic de cumpărători prezenţi în piaţa aiudeană şi după discuţia avută cu unul dintre locuitorii municipiului, fără să vrei îţi vin în minte cuvintele: criză, şomaj şi sărăcie. „Lumea şi-a terminat banii. S-au terminat bateriile aiudenilor. Tot ce au avut au consumat în luna trecută, de Crăciun şi de Revelion. Gata! A venit luna cu cea mai crâncenă sărăcie. Facturile şi lipsa banilor ne omoară cam tot timpul, dar luna ianuarie este cea mai cruntă. Cine nu are pus ceva deoparte a încurcat-o!… La fel ca mine, soţia mea face naveta la Alba Iulia. Lucrăm acolo, pentru salariul minim pe economie, că aici în Aiud nu este de lucru. Au făcut domnii cum au făcut şi ne-au lăsat fără slujbe. Dăm împreună, pentru navetă, aproape 500 de lei. Cu ce să mai şi trăieşti şi să-ţi plăteşti consumurile?”, ne-a declarat acesta supărat.
Pustiul din piaţă te îndeamnă să te gândeşti, fără să vrei, la involuţia socială a municipiului. Sub înţeleapta conducere a guvernelor postdecembriste şi administraţiilor locale, în timp ce câţiva locuitori se bucură de o viaţă privilegiată şi de bunăstare relativă, numărul locuitorilor săraci a crescut constant în ultimii, şomajul real, nu cel scriptic şi oficial, fiind extrem de ridicat. Şi totuşi aiudeanul este optimist. Şi-a pus nădejdea în nou an şi în… noul preşedinte.

Dorel LAZĂR