O fi sau nu o fi vreun semn, cert este că începutul de an a lăsat cu gura căscată şi cu buzunarele goale producătorii care au cutezat să vină cu mărfurile lor, produse tradiţionale de foarte bună calitate, în piaţa agroalimentară din municipiul Aiud. Pustiu ca după bombardament, ar spune unii, şi aşa şi este dacă priveşti fotografia făcută într-o zi de joi, zi tradiţională în care altădată era o înghesuială de nedescris.

Deşi nu a fost ger, iar soarele a zâmbit din plin, joi doar câţiva comercianţi şi-au făcut curaj şi au venit să-şi vândă produsele în principala piaţă a municipiului. Dacă până mai ieri lipsa muşteriilor şi a mărfurilor putea fi pusă în cârca gerului şi vremii nefavorabile care s-a abătut peste România, iată că, deşi în cea de a treia joi a noului an acest motiv nu a mai fost valabil, totuși piaţa agroalimentară aiudeană a fost pustie. Se poate spune că vremea s-a îmblânzit, însă piaţa s-a golit. Doar patru sau cinci producători au fost prezenţi lângă tarabele aliniate sub copertina pieţei. Palinca, zacusca, brânzeturile, ceapa, cartofii şi toate celelalte mărfuri expuse puteau fi deliciul fiecărui aiudean. Deşi ieftine şi de calitate, niciunul dintre produsele etalate nu au fost căutate de foarte rarii cumpărători prezenţi printre tarabe. Doar merele erau ceva mai căutate.

Ghiftuiala sărbătorilor şi lipsa banilor şi-au spus cuvântul, spre nemulţumirea puţinilor vânzători, de la careaflăm cu surprindere că la mare căutare ar fi ridichea neagră, deoarece se spune că ar fi bună pentru tratarea răcelii şi a tusei, te scapă de cumpărat medicamente.

Unul dintre puţinii ţărani prezenţi în piaţa din Aiud, având o gamă mai mare de produse oferite spre vânzare, domnul I.C., ne-a declarat supărat: „Nu ne întreabă nimeni nimic. Trec pe lângă noi, se uită, salută şi pleacă. M-am gândit să nu vin la piaţă, dar m-am întrebat: Dar dacă vând totuşi ceva? Noi trăim doar din ce producem şi vindem. Ce? Credeţi că pensia aia minimă ne ajută cu ceva? Nu! Este ca o frecţie la un picior de lemn. Ăia de la Guvern spun că ne-a crescut nivelul de trai şi că avem mai mulţi bani de cumpărături. Poate în minţile lor. Da’ nici ăi din oraş nu o duc mai bine. Nu au unde munci, că în ultimii 28 de ani Aiudul o căzut rău de tot în jos şi oamenii nu au bani cu ce să cumpere. Nu-şi permit. Lucru ăsta s-a văzut în ultimul an, mai ales. E drept că de sărbători, de Crăciun şi de Revelion, treaba a mers bine, dar acum este pustiu. Ca după bombardament. Ce să facem, venim la piaţă că nimeni nu vine să ne dea ceva degeaba să mâncăm, trebuie să trăim şi noi. Nici clienţi nu prea sunt, la cineva de aici din piaţă i-au îngheţat murăturile, mai sunt alţii în hala de lapte, acolo nu e aşa frig”, ne-a declarat omul. Suflă în mâini să se mai încălzească.

În spatele său este pustiu. Zeci de măsuţe galbene goale, dar omul speră ca vremea să se mai încălzească şi astfel poate că piaţa să mai prindă ceva viaţă. La o altă tarabă galbenă, domnul P.V., un producător din satele de pe valea Aiudului, „păzea” câteva grămăjoare de cartofi, morcovi, ceapă şi pătrunjel. Era supărat că a venit la oraş şi a cheltuit cu transportul mai mult decât va vinde: „Păi cum să nu mă supăr? Este ora 11 şi nu am vândut nimic, dar absolut nimic. Nu vedeţi ce pustiu este în piaţă? Mai nou, cu ce vinzi abia îţi poţi acoperi chiria la tarabă şi transportul. De la o vreme văd că preţul este cu mult mai important decât calitatea produsului. Doi lei şi cincizeci de bani pentru un kilogram de ceapă, sau un leu şi ceva pentru kilogramul de cartofi, acum, în ianuarie, este pomană curată, dar nimeni nu cumpără. Singurii care fac vânzare sunt florarii. Îţi este şi ciudă când te uiţi la ei. Acum nu mai îndură frigul că le-a făcut primăria chioşcuri închise şi vând, vând în special coroane pentru înmormântare şi mai puţine buchete de flori. Atât timp cât lumea moare, ăştia, preoţii şi groparii, nu vor avea şomaj. Asta e situaţia acum. Nu se prea vinde marfa. Dar dacă vrei să faci ceva, faci. Daca nu… pa!”, ne-a mărturisit omul. Într-adevăr, florarii sunt cei mai „aglomeraţi”. Lucrează de cu zori şi până în seară. Trei persoane „târguiau” coroane pentru înmormântare. Una dintre simpaticele florărese ne-a mărturisit că pentru ele sărbătorile nu sunt sărbători şi că muncesc non-stop deoarece „moartea nu doarme”.

Judecând după numărul mic de cumpărători prezenţi în piaţa aiudeană şi după discuţia avută cu unul dintre locuitorii municipiului, fără să vrei îţi vin în minte cuvintele: criză, şomaj şi sărăcie. „Lumea şi-a terminat banii. S-au terminat bateriile aiudenilor. Tot ce au avut au consumat luna trecută, de Crăciun şi de Revelion. A venit luna cu cea mai crâncenă sărăcie. Facturile şi lipsa banilor ne omoară cam tot timpul, dar luna ianuarie este cea mai cruntă. Cine nu are pus ceva deoparte a încurcat-o! Nici nu are cum să fie aşa. La fel ca mine, soţia mea face naveta la Alba Iulia. Lucrăm acolo, pentru salariul minim pe economie, că aici, în Aiud, nu este de lucru. Au făcut domnii din guverne cum au făcut şi ne-au lăsat fără slujbe. Dăm împreună, pentru navetă, aproape 600 de lei. Cu ce dracu să mai şi trăieşti şi să-ţi plăteşti consumurile? Cu salariul acesta minim pe care l-au ridicat pe hârtie la 1900 de lei şi în mână cu aproximativ o sută?”, ne-a declarat acesta supărat.

Pustiul din piaţă te îndeamnă să te gândeşti, fără să vrei, la involuţia socială a municipiului. Sub înţeleapta conducere a guvernelor postdecembriste şi administraţiilor locale, în timp ce câţiva locuitori se bucură de vieţi privilegiate şi de bogăţie relativă, numărul locuitorilor săraci a crescut constant în ultimii ani, şomajul real, nu cel scriptic şi oficial, fiind extrem de ridicat. Şi totuşi, aiudeanul este optimist. Și-a pus nădejdea în noul an şi în cel de al treilea guvern din ultimele 13 luni…

Dorel LAZĂR