aiudinfo, stiri aiud, informatii aiud

Acasă » Societate » Aiudeni » Arheologul Paul Scrobotă, din Aiud, a lopătat sute de tone de pământ pentru aflarea adevărului

Arheologul Paul Scrobotă, din Aiud, a lopătat sute de tone de pământ pentru aflarea adevărului

Publicat în 17.03.2014 la ora 10:00

paul scrobotaLa o primă vedere, omul pe lângă care ai trecut îţi pare un tânăr nonconformist şi înclini să crezi, aşa cum eşti obişnuit de apucăturile tinerilor de astăzi, că nu este mare lucru de capul lui. Nimic mai fals.

Paul Scrobotă este custodele muzeului de istorie din municipiul Aiud, este autor al multor studii şi articole de specialitate, toate publicate în cărţi şi reviste de renume care se ocupă cu arheologia. Cu alte cuvinte, este un intelectual în toată regula, cu care te poţi mândri că-l ai printre prietenii tăi. În primul rând, Paul Scrobotă este un arheolog pasionat, un tânăr care şi-a dorit să practice această meserie încă de când era pe băncile şcolii generale. „De mic mi-am dorit să mă fac arheolog. M-a pasionat istoria, trecutul neamului meu. Aceasta poate şi din cauza faptului că pe terenurile de lângă Mirăslău, localitatea în care locuiesc, s-a luptat Mihai Viteazul”, ne-a spus tânărul arheolog. Acesta ne-a mărturisit că o mare influenţă asupra evoluţiei sale intelectuale şi educaţionale a avut-o cea mai longevivă emisiune de televiziune din România: „Teleenciclopedia. Pot spune că această emisiune a fost cea care m-a împins, ca să spun aşa, de la spate spre această meserie. Cred că la fel ca şi mine mulţi dintre români vor spune acest lucru şi le sunt recunoscători celor care au gândit-o”. Potrivit celor spuse de tânărul interlocutor, acesta a urmat cursurile universitare la Alba Iulia, unde a absolvit Facultatea de Ştiinţe în specialitatea istorie-arheologie, pentru ca ulterior să-şi susţină şi masterul, bineînţeles tot în aceeaşi specialitate. A început cu arheologie medievală, iar acum, în special după anul 2006, împreună cu alţi câţiva prieteni şi colegi de breaslă, se ocupă de „arheologia victimelor comunismului”, în cadrul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, şi o face cu mare îndârjire. „Este tot un fel de arheologie, numai că acum căutăm oameni, scheletele celor care au fost executaţi prin munţi sau pe cine ştie unde şi apoi îngropaţi sumar de cei care i-au executat. Diferenţa este că scheletele pe care le căutăm şi le scoatem la iveală sunt acuze la adresa unora şi că au urmaşi în viaţă, urmaşi care şi-au dorit zeci de ani să le găsească pentru a le strămuta într-un cimitir pentru a beneficia de o înhumare creştinească”, ne-a spus tânărul arheolog. Acesta ne-a explicat că el şi colegii lui (dr. Marius Oprea, fondatorul Centrului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului, dr. Gheorghe Petrov, coordonatorul Programului de Arheologie contemporană, de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, Horaţiu Groza de la Muzeul de Istorie al municipiului Turda şi din când în când Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia) şi-au fixat ca scop derularea de acţiuni care vor duce la identificarea actelor de încălcare a drepturilor omului în România comunistă, desfăşurarea unor investigaţii de natură să furnizeze instituţiilor abilitate şi publicului larg date privind crimele şi abuzurile săvârşite de acest regim, sprijinirea procedurilor judiciare şi a cercetărilor ştiinţifice de natură să ducă la condamnarea acestor crime şi abuzuri. „Cred că ceea ce facem noi este necesar. Pentru a înţelege caracterul societăţii româneşti de azi, pentru a-i descoperi mecanismele de funcţionare şi a încerca să reparăm răul făcut, trebuie mai întâi să dezgropăm morţii comunismului, pentru a-i putea face pe cei vii să privească înainte. Altfel nu se poate. Se spune, pe bună dreptate, că cine nu învaţă din istorie este supus greşelilor. Aşa şi este! Se poate vedea acest lucru”, ne-a mărturisit arheologul Paul Scrobotă. Din cele discutate cu Paul, am aflat că cercetările pe care echipa lor le face sunt deosebit de complexe şi uneori dificile, mai ales că în vremurile acelea la care se ancorează activitatea lor, anii ‘50-‘60, s-a căutat ascunderea cât mai bine a crimelor făcute împotriva celor care luptau contra comunismului. „Este o muncă laborioasă care durează destul de mult. Cercetarea este interdisciplinară. Colaborăm cu parchete militare şi civile, cu autorităţi locale. Pentru a face o săpătură arheologică de acest fel, pe lângă autorizaţia arheologică mai trebuie o mulţime de avize pe care le obţii de la diferite autorităţi. De obicei nu prea sunt probleme în a săpa să cauţi ceva. Problema începe după aceea. Cercetarea care se face după deshumare are şi nu prea are finalizare. Finalizare ar fi faptul că osemintele sunt cercetate apoi înhumate de către urmaşi în cimitirul în care-şi au morţii. Necazul este că mai departe nu se mai întâmplă nimic. Nimeni nu mai răspunde de moartea celui deshumat, deşi de multe ori se cunosc cei care au ordonat execuţia acelui om. După legile româneşti nu se mai pot lua măsuri de pedepsire a vinovaţilor. S-a încercat încadrarea acestor crime în categoria genocidului, dar din câte ştiu eu nici prin aceasta nu mai pot fi traşi la răspundere vinovaţii”, ne-a informat arheologul Scrobotă. Când l-am întrebat care a fost cel mai deprimant moment pe care l-a trăit în tot acest timp în care dezgroapă scheletele celor ucişi de gloanţele comuniste, tânărul arheolog ne-a relatat un caz cutremurător petrecut la Răchiţele, în judeţul Cluj, unde două familii s-au duşmănit şi se pare că încă se mai duşmănesc şi acum, ca urmare a unor altercaţii mai vechi. Un luptător anticomunist a trebuit să ia calea codrilor, a fost ucis şi îngropat ca un animal într-o râpă, pentru ca apoi vecinul să pună mâna pe o parte din avutul acestuia: „Este vorba despre Teodor Şuşman, despre care în acea vreme securitatea a spus că s-a sinucis. Acolo chiar am avut şi o mică discuţie cu preotul satului care ne-a ameninţat că trage clopotele în dungă să cheme oamenii să ne alunge. Era şi el unul dintre urmaşii celor care pe vremea aceea s-au duşmănit de moarte. Ai, a fost teribil atunci când l-am descoperit pe Teodor Şusman îngropat cu faţa în jos, într-o râpă şi ciuruit de gloanţe. Şase gloanţe a avut în el, iar varianta oficială era că s-ar fi sinucis. Atunci mi-am dat seama cum erau consideraţi cei care nu erau de acord cu ideologia comunistă”. Potrivit celor spuse de Paul, am dedus că împreună cu colegii săi a mai avut unele altercaţii cu preoţi care nu sunt interesaţi pentru scoaterea la lumina zilei a unor artefacte sau dovezi de civilizaţie, ori pentru dezlegarea unor enigme sau legende, cazul Răchiţele nefiind unicul de acest fel. „La Baia de Aramă, în judeţul Mehedinţi, am avut cel mai tensionat şi în acelaşi timp hazliu, dacă pot să-i spun aşa, conflict cu o faţă bisericească. Deşi aveam toate actele şi autorizaţiile necesare, inclusiv protocol de colaborare cu Muzeul de Istorie din Drobeta Turnu Severin, şi trebuia să excutăm săpăturile, nu am putut să finalizăm lucrarea. Încă de la început am văzut că unele feţe bisericeşti erau împotrivă. Noi având toate actele în regulă nu aveau ce face. Au fost la faţa locului Poliţia de patrimoniu, reprezentanţi ai Direcţiei de Cultură Mehedinţi şi după prima zi de cercetări am fost duşi cu duba la poliţie pentru a da declaraţii. A doua zi au venit cei de la inspecţia în construcţii, ITM-ul, poliţia şi primarul localităţii şi ne-au spus că nu mai avem voie să săpăm şi că dacă mai săpăm s-ar putea isca o revoltă populară la nivel local. Problema este că până la urmă a trebuit să renunţăm. Cu alte cuvinte, o acţiune oficială a statului român a fost împiedicată de unele feţe bisericeşti”. Când l-am întrebat care crede că era motivul acestei mobilizări de forţă şi împiedicare a săpăturilor arheologice, Paul ne-a spus: „Nu ştiu dacă aveau ceva de ascuns sau nu. Ceea ce căutam noi acolo era să confirmăm sau să infirmăm un mit local, o legendă. Baia de Aramă este plină de tot felul de căutători locali de comori. Toţi caută o aşa zisă comoară a lui Brâncoveanu. Noi de această dată ne-am dus acolo cu o cercetare preliminară pe baza unui document, o copie făcută de cercetătorii în paleografie chirilică, în care se spunea că acolo ar exista o cavitate în stânca pe care este construită biserica. Odată descoperită această cavitate cred că s-ar fi putut finaliza cu o cercetare amănunţită şi ştiinţifică, care putea duce la o descoperire interesantă. Probabil că mitul respectiv, copia după document şi faptul că noi, toţi membrii echipei, eram din Transilvania, din Ardeal, a dus la alarmarea preoţilor”. Cu aventuri, cu unele altercaţii, Paul Scrobotă şi colegii lui au reuşit să stabilească indentitatea şi să redea familiilor câteva zeci de înaintaşi luptători anticomunişti. Cu efortul lor au lopătat sute de tone de pământ de dragul meseriei, de dragul adevărului, fără să ceară nimănui altceva decât să le recunoască efortul. Au strâns obiect după obiect şi au alcătuit o expoziţie itinerantă denumită sugestiv „Numitorul comun – Moartea”. Prin efortul lor au redat societăţii o parte din adevărul despre acele vremuri, fapt pentru care alte feţe bisericeşti, mai marii bisericii greco-catolice, ÎPS Lucian de la Blaj, i-au răsplătit cu medalii şi diplome pentru că au scos la iveală martiriul suferit de preoţii care nu au vrut să se supună terorii comuniste şi în special pentru descoperirea osemintelor mitropolitului Atanasie Anghel, întemeietorul Bisericii Greco-Catolice.

Dorel LAZĂR

Facebook 

Acest articol a fost citit de 4553 ori

Arheologul Paul Scrobotă, din Aiud, a lopătat sute de tone de pământ pentru aflarea adevărului
5 (100%) 7 votes

Comentarii

Un Comentariu la Arheologul Paul Scrobotă, din Aiud, a lopătat sute de tone de pământ pentru aflarea adevărului

  1. Roxana Nistea Răspunde

    19.09.2017 la 16:57

    Felicitari pentru articol domnule Dorel Lazar ! D-lui Scrobota ii dorim sa poata cerceta in continuare !Rezultatele cercetarii sale sunt o reparatie istorica de care Romania are mare nevoie.

    Părerea ta despre acest comentariu: Thumb up 0 Thumb down 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Completează termenul lipsă * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.