Pe sate rar te mai întâmpină câte un lătrat de câine. Nu te mai aşteaptă cu un surâs, nu se mai gudură printre paşii tăi, nu mai aşteaptă să le arunci o bucată de pâine, să alergi cu ei pe uliţe, să le faci un culcuş în şură sau în grădină, sub geana unui cântec, a bucuriei.

De ce? Simplu. Ţăranii nu le mai pot da de mâncare, satele se pustiesc, zeci de case au tras pe dreapta, stau ruginite, fără viaţă. Dar pe cine interesează? Curge tristeţea printre ele şi nicio lacrimă nu se mai întoarce să le mângâie. Câinii şi-au luat lumea în cap, au rătăcit văzând cu ochii pentru că ţăranii nu i-au omorât nicicând. Şi-au ajuns pe străzile oraşelor unii dintre ei, s-au bătut pe viaţă şi pe moarte cu cei localnici… Ei neştiind că există o astfel de sărăcie pe lume, a pensionarilor, a  zonelor fără orizonturi, a destrămării unui crez. Şi totuşi, câinii au devenit o afacere între mai multe verbe: A adăposti, A hrăni, A steriliza, A adopta. Şi-au venit bani, şi s-au alocat bani, timp în care ei s-au înmulţit precum ciupercile. Şi pensionarii, şi copiii străzii cad din moarte-n moarte, într-o jalnică nepăsare politică. Şi câini îmbuibaţi şi câini ca nişte recruţi înfometaţi au ieşit la atac în haite, fără să mai recunoască vreun Dumnezeu. Şi-au întrecut măsura. Vor carne de om, cât mai fragedă, mai multă. Şi cad vieţi printre dinţii lor sănătoşi, bolnavi. Şi tragedii se-nşiră peste tot, şi prin spitale rănile par o expoziţie sângerândă. Şi falşi ocrotitori cer viaţă oricum pentru ei, pentru că sunt o afacere. Şi familii îndurerate îşi plâng morţii. Şi despre pensionari nimeni nu zice nimic. Se pot prăpădi precum bipezii câini! Ştie cineva cât s-a cheltuit pentru câini? De ce confecţionăm zeci de adăposturi să rămână pepiniere pentru crime şi înavuţire? Să fim serioşi! Oameni şi câini pot  convieţui, dar nu pe maidanele sărăciei. Un câine bolnav, un câine înrăit sunt surse de viruşi şi incertitudini. Ei trebuie să aibă un stăpân. Să le facem un bine! Văd, simt lacrima pensionarilor învechindu-se pe prispa cumplitei sărăcii! Pe cine interesează? Ea te poate îmbolnăvi, ea este bolnavă. Ea moare încet! Cine să o culeagă, s-o adopte? Prioritate au câinii! Unii dintre ei! Nu viaţa acelui prunc minunat luat în braţe de Dumnezeu şi făcut înger… Ce vremuri bezmetice! Ce vremuri ca nişte pepiniere ale morţii! Viaţa oamenilor trebuie să învingă! Câinii trebuie înţeleşi aşa cum i-a lăsat Dumnezeu: să ajute Omul, nu să-l macereze! Se aude?

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Aiud Info și pe GOOGLE NEWS