La Aiud, restaurarea cetăţii se face după concepţia unui proiectant al cărui nume nu am putut să-l aflăm, cu ochii închişi ai celor care răspund de patrimoniul construit, şi cu încălcarea normelor internaţionale privitoare la intervenţia asupra monumentelor istorice.

Execuţia în regim de maximă urgenţă a lucrărilor de consolidare este un factor obligatoriu la majoritatea monumentelor istorice, din cauza degradărilor şi deteriorărilor avansate şi este necesară pentru a preîntâmpina un dezastru în cazul unui cutremur şi pentru a preveni punerea în pericol a vieţii oamenilor împreună cu inestimabile valori de patrimoniu. În urmă cu câţiva ani, la Aiud, cetatea medievală cu o vechime de peste 600 de ani, una dintre cele mai bine păstrate cetăţi urbane din Transilvania, a reintrat în atenţia administraţiei locale. S-a intervenit în regim de urgenţă la două dintre bastioane, fiind restaurate cu beton, fier beton şi alte materiale neconforme. Astăzi lucrările continuă la alte bastioane. Tot cu materiale neconforme, tot cu încălcarea tuturor principiilor conservării şi restaurării structurale a patrimoniului naţional. Se pare că pentru proiectant, direcţia de cultură  şi administraţia locală aceste principii sunt doar consultative, deşi ţara noastră a semnat, acceptând în acest fel respectarea unor reguli stricte în domeniu.  Contrar celor stipulate în Carta „International Concil of Monuments and Sites” (ICOMOS), bastioanele cetăţii aiudene au căzut pradă dezinteresului şi neglijenţei celor care ar trebui să se îngrijească de patrimoniul istoric construit. Astfel, după ce au rezistat timp de 600 de ani, bastioanele cetăţii aiudene sunt lăsate în voia sorţii prin încălcarea punctului 3.12 din Carta ICOMOS care spune clar că „Fiecare intervenţie, pe cât posibil, trebuie să respecte conceptul original, tehnicile şi valoarea istorică a etapelor precedente ale structurii”, dar şi punctul 3.15, unde se spune că se va da prioritate „întotdeauna reparaţiei, decât înlocuirii părţilor deteriorate ale structurilor vechi”. După betonul armat al celor două bastioane „rezolvate” în urmă cu aproximativ doi ani, iată că acum celorlalte li se aplică o altă metodă: modificarea aspectului prin construirea unor şarpante cu învelitoare din ţiglă, motivate probabil prin dorinţa de a proteja construcţia. Ne-am interesat şi se pare că proiectul are toate avizele şi autorizaţiile necesare pentru punerea lui în aplicare, Primăria municipiului Aiud nefiind factorul de decizie asupra modului de intervenţie asupra acestor bastioane. Vina se dă pe firma proiectantă, care se pare că este cea care hotărăşte, ea fiind şi autorizată de Ministerul Culturii. Asta este! Dacă specialiştii ministerului spun că metoda folosită este bună, lumea tace nu mai comentează…

Dorel LAZĂR