De ani de zile cadrele didactice se străduiesc, prin organizaţiile sindicale ce le reprezintă drepturile, să-şi recupereze drepturile salariale „ciuntite” în perioadă de criză economică, prin nefericite decizii guvernamentale.

Cum era de aşteptat, profesorii au apelat la justiţie spre a le fi plătite sumele de bani nejustificat tăiate, iar judecătorii le-au dat câştig de cauză. Ei s-au judecat pe baza Legii 221/2008 şi următoarele, în scopul reîncadrării cu salariul majorat cu 33%, perioada avută în vedere fiind cea dintre 1 octombrie 2008 şi 31 martie 2009. Procesul a fost început de Sindicatul Învăţământ Alba şi câştigat, acum drepturile salariale aflându-se în al V-lea an de plată. Alt proces a fost purtat în temeiul Legii 118/2010, prin care s-a încercat recuperarea tăierii de 25 de procente din salariu pentru două luni aferente vacanţei de vară. El a fost început de SIZ Aiud, fiind câştigat. Ulterior a fost demarat şi câştigat şi de SIA. Un alt proces a fost purtat pentru recuperarea drepturilor salariale aferente perioadei februarie-aprilie 2011 – mai-iulie 2012, şi acesta fiind câştigat, drepturile salariale aflându-se acum în al III-lea sau al IV-lea an de plată. Alt proces a fost purtat pe baza Legii 221/2008 şi următoarele, prin care (în seria a II-a) s-a vizat reîncadrarea profesorilor cu salariul majorat cu 33%, perioada luată în considerare fiind cea dintre 1 ianuarie 2010 şi 12 mai 2011. El a fost purtat de SIZ Aiud, apoi şi de SIA şi SLIZ Apuseni. Şi acesta a fost câştigat, acum drepturile salariale aflându-se în primul sau al II-lea an de plată. În prezent s-a pornit un alt proces pentru drepturile salariale din perioada decembrie 2012-martie 2013. În judeţul nostru sunt circa 4.500 de profesori, dintre care 4.000 sunt afiliaţi la organizaţii sindicale.

În baza O.U.G. 83/2014 se prevede că „începând cu luna martie 2015 persoanele juridice de drept public, instituţiile şi autorităţile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare pot plăti tranşa de bani aferentă anului 2016, cât şi tranşa aferentă celui de-al treilea/al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie. Aici trebuie să subliniem că sintagma „pot” nu înseamnă „trebuie”, prin urmare s-a creat (probabil în mod voit de către legiuitor) o portiţă de scăpare cu privire la plata drepturilor salariale câştigate în instanţă de către profesori. Astfel, pe de o parte şcolile mai au de stins din plăţile anterioare, iar pe de altă parte pentru 2016 nu au bani, dar nici nu pot fi silite să plătească, întrucât legea însăşi nu le impune asta. Iată câteva exemple: Colegiul „H.C.C.” Alba Iulia – ca să stingă creanţele pe 2015 mai are nevoie de 7.000 de lei, iar spre a le stinge pe cele aferente lui 2016 ar trebui să dispună de 220.000 de lei; Liceul Teoretic „Petru Maior” Ocna Mureş înregistrează pentru creanţele din 2015 un deficit de 13.717 lei, iar doar pentru primele două tranşe cerute pe 2016 are nevoie de 178.000 de lei; Colegiul Naţional „Titu Maiorescu” Aiud şi Palatul Copiilor Alba au stins integral creanţele aferente anului 2015, dar nu au niciun leu pentru cele din 2016. În mod normal, unităţile de învăţământ solicită bani consiliilor locale, iar acestea cer de la Ministerul Finanţelor. Apoi circuitul virării lor se reia în sens invers. Sursa banilor e TVA-ul defalcat. Cam acesta e tabloul. Nu pictat în roz şi plin de semne de întrebare. Lăudabil e că sindicatele se luptă pentru membrii lor, iar judecătorii impun respectarea legilor. Cât priveşte perioada cât mai trebuie să aştepte cadrele didactice până să-şi vadă drepturile recunoscute şi plătite integral, aici ar mai fi câte ceva de îndreptat.

Ioan Adrian POPA

FOTO: ARHIVĂ