aiudinfo, stiri aiud, informatii aiud

Acasă » Actualitate » Fier şi speranţe în piaţa din Aiud

Fier şi speranţe în piaţa din Aiud

Publicat în 22.03.2018 la ora 10:00

Odată cu primii paşi, e drept cam tremurânzi, în primăvară, prin piaţa agricolă a municipiului Aiud au început să apară tot mai mulţi comercianţi de ocazie care-şi scot la vânzare… sărăcia.

Nu! Nu este vorba, aşa cum îşi închipuie unii, despre cei care-şi vând lucruri din casă pentru a-şi plăti enormele facturi de gaz, apă sau energie electrică, ci de „urzicari” şi de „sălăţari”, acei sărmani ai noştri de la ţară sau de la oraş care-şi câştigă existenţa vânzându-le orăşenilor urzici sau „salată păsărească”, plante pline de vitamine şi fier, numai bune pentru refortifierea organismului.

Majoritatea vânzătorilor ştiu că urzicile şi sălăţica sunt un fel de „bombă” revigorantă pentru organism şi că sunt mai bune când sunt proaspăt culese, de aceea preţul este bine ţinut şi nenegociabil. Spre exemplu, pentru o mânuţă de frunzuliţe de urzică cumpărătorul trebuie să scoată 2 lei din buzunar. Suma nu ar părea prea mare, dar, dacă te gândeşti că numai pentru o porţie de mâncare îţi trebuiesc minimum 15 astfel de grămăjoare, este totuşi cam mare pentru buzunarul omului de rând.

Doamna Maria A., o bătrânică simpatică de aproape 70 de ani, avea aşezate câteva grămezi de urzici pe un ziar, pe trotuar, că în piaţă tarabele erau ocupate de flori, aproape de intrarea în Piaţa „Dr. Constantin Hagea” din Aiud. Este de loc din Aiud, dintr-un cartier mărginaş, aproape de pădure, a venit la piaţă cu o pungă mare plină cu urzici. „Nu-i uşor. Urzicile sunt încă mici şi se culeg destul de greu, una câte una. Lumea nu crede şi nu vrea să înţeleagă şi tot cere să le vând mai ieftin. Am venit la piaţă ca să fac nişte bani pentru analize. Mă costă 89 de lei, deoarece ăştia de la spital nu mai au bani, iar pensia mea mi-au luat-o cei de la gaz şi de la curent”, ne-a spus cu mâhnire bătrâna.

Femeia are doi copii „pe care nu-i mai are”: „Au plecat prin străinătate, la lucru, să câştige, că aici în România am ajuns să nu prea mai avem de lucru. Păcat. I-am ţinut la facultate pe amândoi. Fata este doctor în Franţa, iar băiatul în Germania la o firmă mare, nu ştiu cum îi spune. Îmi mai trimit şi ei lunar câte ceva, dar cred că nici ei n-au bani prea mulţi. Au familii, fata doi copii, iar băiatul o fetiţă. Au casele lor acolo şi plătesc la bănci. Nu zic, îmi mai trimit ei bani, dar… nu ajung, viaţa-i scumpă la noi. Cine să-mi dea banii ăştia pentru analize? Am venit la piaţă şi vând urzici”.

Lumea vine pe la taraba improvizată de doamna Maria, priveşte, întreabă şi… pleacă. Chiar şi aşa, a reuşit până acum (la ora 11.30) să vândă de vreo 40 de lei. „Cam scumpe! Aş cumpăra urzici pentru că şi eu şi soţul avem probleme cu sănătatea şi doctorul ne-a recomandat mult fier şi mă gândesc că măcar acum, în post, să facem selecţie la ce mâncam. Ne curăţă sângele”, a spus una dintre femeile care s-au uitat la urzicile de pe ziarul Mariei.

Tot pe ziar, undeva în sectorul „industriale”, o altă bătrânică, scundă de statură, vinde tot urzici, dar mai are şi câteva grămăjoare de sălăţică sau, cum i se mai spune, „salată păsărească”. O cheamă Marişca, este dintr-un sat din apropierea municipiului Aiud. A venit la piaţă pentru a face bani să-şi completeze veniturile. E prima zi şi deşi nu prea este lume în piaţă, ea este mulţumită, a vândut sălăţică de 30 de lei, urzici de 20 de lei, ambele la preţ de 1,5 lei grămăjoara, un pic mai „rotunjoară” decât a Mariei, şi frunze de pătrunjel de 5 lei. Ne-a spus că va mai veni atât cât poate şi „cât ţine Postul Mare, că marfa are căutare”.

Aproape pe nesimţite, de Marișca s-a apropiat şi a intrat în discuţie un aiudean, în vârstă de aproximativ 55 de ani. Este pensionat de boală. Are probleme cardiace, diabet şi o circulaţie sanguină de neinvidiat, iar tratamentele sunt destul de costisitoare, deşi mare parte dintre medicamente sunt compensate de către stat. Ne-a mărturisit că este nevoit să consume „verdeaţă”, iar carne aproape deloc. Chiar şi aşa, e optimist, animat mai mult de gândul că mai are alături de el unul dintre copii, student la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, celălalt şi soţia lui fiind plecaţi în Spania, la muncă, aşa că este nevoit să aibă singur grijă de casă şi de fiul său student.

La fel de optimişti ca omul nostru par să fie şi ceilalţi oameni din piaţă, cumpărători și vânzători deopotrivă, care probabil au fost influenţaţi de această zi înveselită de strălucirea soarelui care le zâmbea din înaltul cerului.

Dorel LAZĂR

Acest articol a fost citit de 587 ori

Fier şi speranţe în piaţa din Aiud
2.3 (46.67%) 3 votes

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.