Cultura hameiului în zona județului Alba și a bazinului Târnavelor are o tradiție de zeci de ani, fiind dezvoltată puternic în perioada comunistă pentru a asigura independența industriei berii. Înainte de 1989, România cultiva peste 2.700 de hectare de hamei la nivel național.

Una dintre suprafețele din Transilvania, Hamei Field SRL se află și în localitatea Rădești, unde, din 180 ha existente în 2002, se mai cultivă astăzi 32,5 ha, ferma de hamei administrată de Efrem Brad fiind una dintre cele mai cunoscute inițiative locale din zonă, fermierul fiind un pionier în cultivarea „aurului verde” pentru industria berii.

• Suprafața de atunci și de acum

Ferma din Rădești (lângă Aiud) a reprezentat un pilon important în județul Alba (care, alături de Mureș și Sibiu, au format nucleul istoric al hameiului românesc). În timp ce în trecut județul Alba deținea sute de hectare dedicate, suprafețele au scăzut drastic după anii ’90. În prezent, în întreaga țară mai sunt active doar în jur de 200-220 de hectare (grupate în câteva ferme din Ardeal), ferma din Rădești fiind printre ultimele bastioane care au menținut această cultură tehnică în județ (doar 32,5 hectare).

• Producția, productivitatea și condițiile de cultură

O producție considerată rentabilă de către specialiști pornește de la peste 100 kg de conuri uscate la hectar (în formă procesată/ambalată), deși în anii optimi din punct de vedere climatic, potențialul biologic al plantelor pe spalier este mult mai mare (ajungând la medii de 1-1,5 tone de masă verde/uscată recoltată per hectar, în funcție de tehnologie).

După cum am aflat de la inginerul Efrem Brad, hameiul se recoltează în general din 15 august până în 20 septembrie. De la plantă se folosește doar conul, care este produsul din care se fac, prin procesare, uscare, climatizare, balotare, prelucrare și paletare. Produsul ajunge în bere sub formă prelucrată. Recoltarea se face mecanizat. Hameiul proaspăt recoltat conţine 75-80% apă, iar pentru a putea fi conservat, el trebuie uscat cât mai repede după recoltare. Producția poate ajunge la 800 – 900 kg/ha, ceea ce înseamnă 15.000 lei – 16.000 lei/tonă (un profit de 20 – 25%).

Un rol esențial în dezvoltarea culturii l-au reprezentat condițiile climatice: În ultimii ani, seceta extremă și temperaturile de peste 30-35°C înregistrate încă din luna iunie au blocat vegetația plantelor. În anii foarte secetoși (cum a fost de exemplu 2022), pierderile din producție la ferma din zona Aiud/Rădești au atins cote alarmante de 70-90% pe anumite parcele din cauza lipsei acute de precipitații.

• Managementul și rolul inginerului Efrem Brad

Ferma a fost administrată și menținută în viață prin eforturi private de către familia inginerului Efrem Brad, un specialist cu o experiență de peste 45 de ani în cultivarea acestei plante pretențioase.

Deși aflat la o venerabilă vârstă, Efrem Brad este recunoscut la nivel național ca unul dintre rarii experți rămași în acest domeniu de nișă. Rolul său a fost vital: a asigurat know-how-ul tehnic într-o perioadă în care institutele de cercetare s-au desființat, a luptat pentru adaptarea soiurilor la noile realități climatice și a fost vocea cultivatorilor în dialogul cu autoritățile, explicând complexitatea acestei culturi tehnice (care necesită investiții masive în spaliere, sârmă și utilaje specifice de recoltare). Dar, șeful de fermă a avut și nemulțumire  nemulțumiri legate de faptul că doar recent, a primit despăgubirile generate de dezafectarea a șase hectare cultivate cu hamei, suprafață folosită de CNAIR pentru autostrada care traversează mijlocul fermei.

• Piața de desfacere și clienții

 Întreaga cantitate de hamei produsă la Rădești a fost istoric contractată aproape instantaneu înainte de 1990 și 2-3 ani după, de către fabricile de bere din România (marile grupuri industriale prezente pe piața locală).

După cum afirmă inginerul Brad, la ora actuală, se manifestă o problematică pieței: Deși berarii din România au nevoie de hamei, concurența acerbă a importurilor (hamei sub formă de peleți adus din Germania sau SUA la prețuri competitive) a pus presiune uriașă pe micii producători locali. Lipsa unor contracte stabile pe termen lung și prețurile mici oferite uneori de procesatori au determinat, în timp, restrângerea activității.Potrivit ing. Efrem Brad, întreaga cantitate de conuri de hamei din Rădești este contractată cu o firmă de fabricare a berii din Suceava, iar o parte din acesta ia drumul industriei farmaceutice.

• Susținerea autorităților și resursele energetice (Energia verde)

Alături de alți producători din țară, cultivatorul de hamei din Rădești primește un sprijin cuplat în agricultură (subvenții speciale prin APIA) datorită faptului că este o cultură aflată în pericol de dispariție. Cu toate acestea, fermierii au semnalat deseori că ajutorul de stat este insuficient pentru a acoperi costurile uriașe de înființare (care depășesc 6.000 de euro pe hectar doar pentru infrastructura de spaliere) și lipsa sistemelor de irigații pe scară largă, vitale în contextul secetei.

„Nu e deloc simplu să fii producător de hamei. Să te lupți cu efectele produse de secetă, să întreții cultura, să nu ai uneori bani pentru lucrări, să recoltezi hameiul și să-l pregătești pentru a onora contractele încheiate cu fabricantul de bere și industria farmaceutică”, declară Brad.

Perspectivele energiei verzi: Zona Rădești a beneficiat recent de investiții în infrastructură (inclusiv proiecte locale de procesare a legumelor/fructelor). Integrarea energiei verzi (panouri fotovoltaice pentru susținerea sistemelor de pompare a apei la irigații sau pentru alimentarea instalațiilor de uscare a conurilor de hamei) reprezintă singura soluție sustenabilă pentru viitor, reducând amprenta de carbon și costurile operaționale mari ale fermei.Poate, tocmai de accea, inginerul Brad s-a preocupat de instalarea la fermă a unor panouri fotovoltaice menite săcompenseze, necesarul de energie pentru irigații, uscare hamei și alte necesități.

• Perspective de viitor

Hameiul românesc se află la o răscruce, spune Brad. Pe de o parte, extinderea fabricilor de bere artizanală (craft beer) deschide o nouă nișă pentru hameiul local, proaspăt și cu identitate geografică. Pe de altă parte, fără investiții masive în sisteme de irigații prin picurare și fără o protecție mai solidă a producției autohtone în fața schimbărilor climatice, cultura riscă să devină istorie.

Constantin PREDESCU