Rimetea, unul dintre cele mai frumoase sate din Transilvania este prima localitate rurală din România care a fost distinsă din partea Comisiei Europene cu premiul „Europa Nostra” pentru conservarea patrimoniului cultural și arhitectonic (1999) și Destinația Anului 2024 – premiu oferit de Clubul Presei de Turism – FIJET România, organizație afiliată la Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism.

În zilele de 1 și 2 martie 2024, vă invităm cu drag la Fărșangul de la Rîmetea, ̆ , ̆ „ ” și ̗ .

Programul detaliat al evenimentului:

18:00, la ,,Casa Duna”
Expoziție și prezentare – Esterházy János ,,În Slujba Domnului”. Prezintă: istoriograf cercetător Baucsek Csaba
ora 21:00, la Căminul Cultural ,,Kriza János”
Petrecere de Fărșang cu DJ Miske B2B Földi

orele 10:00 – 14:00, la ,,Casa Duna”

Program educativ și artistic pentru copii
ora 11:00, la Primăria Comunei Rimetea

Prezentarea proiectului ,,Cetății nobiliare Colțești”
Căminul Cultural ,,Kriza János”
ora 14:00 – Pornirea Alaiului de Fărșang prin Rimetea
ora 17:30 – Spectacole și recitaluri susținute de

Fanfara din Rimetea
Ansamblul de dansuri populare ,,Szilas”
Ansamblul de dansuri populare ,,Fűgevirág”

GYÖRGY BOTOND – stand-up comedy
ora 21:00
Sala Mare a Căminului Cultural: BALUL FĂRȘANGULUI cu TRUPA KÉKNEFELEJCS
Sala Mică a Căminului Cultural: PETRECERE DE FĂRȘANG cu DJ Miske B2B Földi

• Înmormântarea Fărșangului

Înmormântarea Fărșangului, tradiţie populară maghiară a cărei dată de apariţie s-a pierdut în negura vremurilor, are loc la lăsarea secului, la prinderea Postului Paştelui. Momentul înseamnă, pentru enoriaşi şi pentru toţi ceilalţi, uitarea. Uitarea tuturor distracţiilor şi, ceea ce este mai important, schimbarea anotimpurilor: pleacă iarna și vine primăvara.

Atraşi ca de un magnet, turişti din ţară, dar şi din străinătate vin an de an la Rimetea să vadă şi să fie aproape de obşte în momentul în care se termină periplul tinerilor pe la casele fetelor de măritat. Haiduci, preoţi, bocitoare, draci, clovni, dar şi mirese sau simpli ţărani, în pitoreşti costume populare, străbat uliţele satului pentru a încălca orice regulă, pentru a arăta cu degetul şi a satiriza tot ceea ce un an de zile nu au putut. Obiceiul ce este păstrat cu sfinţenie de către comunitatea de maghiari din comuna Rîmetea seamănă mai degrabă cu un alai de nuntă întâlnit în oricare sat din Transilvania.

De fapt, totul este o ironie la adresa sătenilor care în anul precedent au fost leneşi, la adresa fetelor ce riscă să rămână bătrâne, a feciorilor care au cam luat-o pe băutură, dar şi a altora care au uitat regulile bunelor maniere stabilite în obşte de ani sau de sute de ani. Hidoşi sau nu, veseli sau aparent trişti, mascaţii alaiului ce însoţeşte „cortegiul funerar” au avut grijă să însemne, în special, fetele tinere sau pe cei care au probleme de sănătate, sociale sau de altă natură, pentru a alunga Răul şi duhurile rele, în aşteptarea sărbătoririi Învierii Domnului Isus Hristos.

Tradiţia spune că, cu şase săptămâni înainte de Paşte, în prima zi, în duminica în care se naşte păpuşa Nichita (sau Johann, la nemţi), tinerii din sate costumaţi cu măşti cât mai hazlii, umblă pe la casele oamenilor, pentru a strânge bani sau diferite produse. Cei care nu dau curs acestui obicei primesc ,,răzbunarea” lor, un fel de defăimare a gospodarilor. Păpuşa, care reprezintă răul adunat pe parcursul întregului an, se îmbolnăveşte a doua zi şi merge din nou pe la casele oamenilor.

Procesiunile se încheie în a treia zi, cu protagoniştii costumaţi în preoţi şi cu candele în mâini. La miezul nopţii se dă foc Nichitei, după care se îngroapă, cu nădejdea că răul, şi din sat şi din oameni, a fost distrus. Participanţii îşi dau masca jos, iar sărbătoarea se încheie cu un mare bal. Se spune că cine ia parte o dată la această ceremonie este bine să nu lipsească nici în următorii şapte ani.

Originile fărşangului merg până în antichitate, tradiţia fiind îmbrăcată apoi în haine creştineşti. Obiceiul fărşangului a fost menţionat prima data în manuscrise din secolul al XIV-lea. Maghiarii au preluat probabil obiceiul de la germani, ulterior combinându-l cu obiceiuri slave şi balcanice. Măştile, glumele, farsele şi faptul că spectatorul e în acelaşi timp şi participant, reprezintă numitorul comun în toate obiceiurile de fărşang.

Petrecerea începe cu marşul flăcăilor, care alungă iarna cu un bici. După ei, un măgar trage o căruţă pe care este aşezat sicriul lui Dome, păpuşa care simbolizează anul care a trecut. La sfârşitul marşului, după poemul recitat de către flăcăi, în care sunt enumerate realizările şi nerealizarile anului precedent, băieţii sparg sicriul lui Dome. Cei care nu au măşti sunt pictaţi pe faţă cu funingine de copiii satului.

Sărbătoarea se încheiat cu Balul Fărşangului, ultima petrecere înaintea începerii Postului Paştelui. Obiceiul a fost preluat de comunitatea maghiară din Rimetea de la saşii ardeleni care locuiau odinioară în satele învecinate.

Proiectul cultural ,,Fărșangul de la Rîmetea” este organizat și implementat de Consiliul Județean Alba, Primăria Comunei Rîmetea și Centrul de Cultură ,,Augustin Bena”.