Un aiudean, un om cu suflet mare, donează, în mod gratuit, o gospodărie unei femei fără adăpost. În urmă cu două zile, Iulian Docea, omul care vrea cu tot dinadinsul să reînvie satul bunicilor și străbunicilor săi, a oferit în mod gratuit adăpost unei femei în una din casele renovate de el în localitatea Rachiș, comuna Mirăslău.

În urmă cu mai mult timp, Iulian Docea a anunțat că oferă în mod gratuit câte o gospodărie și inclusiv o anumită sumă de bani familiilor care vor să se așeze și să trăiască în satul strămoșilor săi. Acum două zile, acesta ne-a anunțat că „minunea” s-a întâmplat și că o femeie originară din județul Iași și-a exprimat dorința de a se stabili în Rachiș. Femeia, Elena Ton, din comuna Glodenii Gândului, l-a contactat exprimându-și dorința de a se muta în satul Rachiș din comuna Mirăslău.

„Am auzit despre oferta domnului Docea, apoi am citit într-un ziar despre ea și m-am gândit că dacă tot nu am adăpost și umblu pe drumuri, să-i cer ajutorul. Mulțumesc lui Dumnezeu că am auzit de oferta domnului Iulian. Sper să nu-l dezamăgesc. Vine primăvara și mă voi pune pe treabă. Voi semăna câte ceva în grădina pe care mi-o va da, voi încerca să-mi câștig hrana în noua mea gospodărie”, ne-a declarat doamna Elena Ton. Bucuria femeii este cu atât mai intensă cu cât în ultimele luni a dormit pe unde a apucat, fără a avea un acoperiș decent deasupra capului. Ce a făcut Iulian Docea pentru această femeie ar putea să facă oricine… e interesat de soarta celor aflați în nevoi și suferință.

Iulian Docea provine dintr-o familie destul de înstărită, având obârșia în Rachiș, satul care i-a rămas lui în suflet și pe care-l iubește din fragedă pruncie, de pe vremea în care bunicii săi erau cu ceva mai tineri decât actualmente părinții săi. Legat sufletește de locurile în care a copilărit, de amintirea bunicilor săi, Iulian Docea vrea să reînvie satul, să-l resusciteze și să-i dea un suflu nou. Satul trage să moară, mai bine spus este aproape fără viață. Mai are doar doi sau trei săteni care locuiesc efectiv în el. Alți vreo 3 sau 4 au adresa de buletin acolo, dar locuiesc la oraș, la copii, sau la nepoții lor. Sunt bolnavi și prea bătrâni să se poată lupta singuri cu viața în singurătatea de acolo.

Aflat în deplinătatea puterilor sale, Iulian Docea a muncit zeci de ani în străinătate și a strâns ban lângă ban, iar acum vrea să reînvie satul bunicilor lui. Amintirile din copilărie nu-l lasă și-l urmăresc pretutindeni. A cumpărat câteva proprietăţi aflate în ruină și le-a restaurat, așa cum au fost ele în urmă cu zeci de ani. În urmă cu ceva vreme acesta ne-a mărturisit că i-a plăcut în mod deosebit în sat, la bunici și că-și amintește cu plăcere de vremurile în care, copil fiind, colinda pădurile, păşunile și prindea raci și pești pe „Valea Rachișului”.

Căsătorit, având doi copii, după întoarcerea în țară, Iulian Docea își dezvoltă afacerile în domeniul managementului și administrației dezvoltărilor imobiliare în Cluj-Napoca și mare parte din câștig îl cheltuiește pentru satul în care s-a jucat odinioară. Pentru aceasta, s-a pus pe treabă și, folosind preponderent piatră, lemn și var stins (de la Poiana Aiudului, așa cum se făcea odinioară), a reușit să reclădească șapte gospodării, așa cum spunea domnia sa, „să aibă unde merge în vacanțe copiii mei, să prindă drag și să se învețe cu valorile pe care numai satul le poate avea și conserva, așa cum am copilărit și eu”.

Pentru realizarea visului său, Iulian Docea a făcut tot posibilul să strămute oameni interesaţi în sat. Chiar au fost câteva familii foarte interesate la început, dar nu au stat mai mult de câteva săptămâni. Se pare că lumea este comodă, nu prea răspunde pozitiv, chiar dacă o familie care locuiește acolo mai primește și salarii între 1500-2000 de lei sau chiar mai mult, pe lângă locuință, mâncare din gospodărie (grădini, păsări și animale) și terenul pe care-l poate cultiva.
Acum se pare că femeia Elena Ton este hotărâtă să stea. Nu are unde să mai meargă. Unde? Prin gări sau cine știe pe unde. „Nu, domnule, nu voi pleca. Nu am unde. Voi sta în sat și poate că pe lângă mine mai vin câteva familii”, ne-a spus femeia.

Rachișul beneficiază de o așezare mai mult decât pitorească. Aerul este incredibil de sănătos. Nicio urmă de poluare. Dacă veți vedea casele dărâmate, cu scânduri bătute la ferestre şi uşi, acoperişuri căzute şi drumuri, ce odinioară erau circulate, năpădite de vegetaţie și veți simți liniştea şi pustiul uliţelor, care acum 20 de ani mai erau călcate de aproximativ 200 de persoane, veți înțelege de ce tânărul Iulian Docea vrea să se împotrivească din toate puterile sale ca după o istorie de peste 1000 de ani și de 750 de ani de atestare, satul să nu se stingă tocmai acum, când va fi, în sfârşit, legat de DN1 printr-un drum care va fi asfaltat de către primăria comunală.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Aiud Info și pe GOOGLE NEWS