Istoricul act de la 1 Decembrie 1918 care a dus la împlinirea idealurilor de veacuri ale românilor transilvăneni – libertatea socială şi unitatea naţională – idealuri pentru care s-au jertfit martirii moţilor, Horea, Cloşca şi Crişan, revoluţionarii de la 1848, în frunte cu Crăişorul Avram Iancu, ca şi memorandiştii şi continuatorii acţiunilor lor, a cunoscut şi implicarea în număr mare a locuitorilor din zona Aiudului, mobilizaţi şi adesea conduşi de slujitori ai bisericilor.

Acţiunile desfăşurate în zona Aiudului în toamna anului 1918 se înscriu într-un context mai larg – general transilvănean şi chiar european – generat de sfârşitul Primului Război Mondial în favoarea puterilor Antantei şi impactul său asupra monarhiei austro-ungare. Slujitorii bisericii (episcopi, vicari, consilieri, protopopi şi preoţi-parohi) au fost în primele rânduri ale luptătorilor pentru idealul naţional, ajutând la constituirea şi funcţionarea consiliilor şi gărzilor naţionale aproape în toate oraşele şi satele. La chemarea din 4 noiembrie a Sfatului Naţional Român din Aiud alcătuit din 47 de membri, care acceptă „întru toate” şi se identifică cu programul forului judeţean, răspund foarte mulţi români din zonă. Printre cei 47 de membri se numărau 2 protopopi şi 26 de preoţi (…) De asemenea, s-au constituit consilii naţionale în 50 de localităţi din zona Aiudului, având printre comandanţi 23 de preoţi şi 3 protopopi. Printre aceştia se aflau Candin Suciu din Măgina, Vasiliu Maxa din Gârbova de Sus şi Iosif Pop din Geomal. Tot în zona Aiudului s-au constituit 56 de gărzi naţionale locale, având în frunte între unu şi trei comandanţi, majoritatea lor fiind foşti militari. Potrivit societăţii Astra, în judeţul Alba de Jos, locuitorii din 98 de localităţi au participat la Marea Adunare de la Alba Iulia (în 70 au avut loc mişcări revoluţionare). Printre aceste localităţi, din zona Aiudului sunt menţionate 25 în care s-au manifestat tulburări sociale. Sunt de menţionat Aiudul de Sus, Asinipul, Ciuguzelul, Gâmbaş, Sâncrai, Meşcreac, Râmeţ, Ponor, Stremt, Turdaş, Geogel, Gârbova de Sus, Livezile, Noşlac, Poiana Aiudului… La 24 noiembrie, în cercul electoral Aiud a avut loc şedinţa de de­semnare a candidaţilor de deputaţi. Printre cei propuşi a fost şi Candin Suciu, preot la Măgina, care a primit împuternicire, intitulată Credenţional, de a contribui cu votul la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc… S-au deplasat la Alba Iulia şi grupuri de însoţitori reprezentând numeroase localităţi… Cacova/Livezile – Pr. Traian Raţiu, Bedeleu/Izvoarele – George Simon, Vălişoara – înv. George Indrei, Poiana Aiudului – teolog absolut Gavril Filimon, apoi Bedeleu/Izvoarele – plut. Aurel Vesa, Vălişoara – Teodor Sechel, Poiana Aiudului -Filimon Gavrilă, Cacova/Livezile – gardist Irimie Ioan, I. Teodor, Măgina – Hagea Vasile, Avram Vasile… Apoi se evidenţiază participarea populaţiei de pe Valea Aiudului. Din comuna Livezile au plecat numeroşi locuitori spre Alba Iulia, locul cel mai istoric al neamului: în căruţe, călări, pe jos, s-au adunat la Alba Iulia, care-i primea pe toţi românii cu urarea: „Bine aţi venit în sfânta cetate de durere şi slavă a neamului românesc”. Chemarea poetului Octavian Goga se împlinea în avânt şi eroism unic: „Veniţi, români! Porniţi-vă spre munte v-arată drumul morţii din morminte. / Să nu uitaţi a veacurilor carte. / Veniţi!… / Căci adevăr zic vouă / Ori vă mutaţi hotarul mai departe / Ori veţi muri cu trupul frânt în două!”. Au jucat atunci roluri de conducători, de colaboratori, nume luminoase, mari bărbaţi ai neamului. Amintesc aici pe Iustin Sava din Bedeleu (Izvoarele) – martie 1897 – 3 octombrie 1973 – participant la pregătirea Marii Uniri de la Alba Iulia. Se pune de îndată la dispoziţia Comitetului Naţional Român din judeţului Alba şi ia parte activă la aprovizionarea Munţilor Apuseni şi la pregătirea Marei Adunări de la Alba Iulia – 1 Decembrie 1918. Doamna profesor Maria Păunescu, născută în Bedeleu (copilărie în sat), stabilită în Constanţa – căsătorită. Domnia sa mărturiseşte: “La terminarea facultăţii, bunicul Simion Vasinca mi-a dăruit un ciucur de la Steagul ce a însoţit bedelenii la Alba Iulia – spunându-mi „să-l păstrez ca ochii din cap. Aceasta este istoria acestui neam măreţ şi mai ales a zilei de 1 Decembrie 1918. Ciucurul de culoare galbenă l-am fixat într-o plachetă de culoare albastră, i-am adăugat şi tricolorul, poza mi se pare reuşită. Alături, în a doua poză l-am pus pe bunicul, om fain, şi pe mama mea. Ce poză istorică, de unde se poate deduce demnitatea păstrării portului popular. Vă trimit aceste amintiri de suflet pentru muzeul satului… şi vă mulţumesc pentru răbdarea pe care o aveţi citind câteva rânduri despre Ardeal – ţinut plin de legendă şi mărturie dârză în lupta pentru unitate românească”. „Fără a uita pe nimeni din cei care au colaborat la această faptă a Unirii de la general/la/fruntaş ardelean, până la ultimul ostaş şi ţăran, omagiul recunoştinţei noastre să se îndrepte azi către poporul acesta întreg de oriunde şi din toate veacurile, martir şi erou” (N. Iorga). 1 Decembrie se poate numi pe drept cuvânt ziua cea mare a veacului (pământul şi toate sufletele române s-au învăpăiat de fluturarea steagurilor tricolore, au clocotit de urale şi cântările de bucurie şi lumină).

Colonel (rtr) Vasile CRISTEA,
fiu al satului Izvoarele