Manifestările au loc în data de 12 iulie 2015, sub genericul „Chemarea brazdei de sub plug – popas sufletesc”.

Întoarcerea în spaţiul mirific în care ţi-ai petrecut copilăria determină în mod imperativ o întoarcere în timp şi în amintire, ea fiind, cum zicea scriitorul german Jean Paul, „singurul Rai din care oamenii nu pot fi izgoniţi niciodată.” Când am plecat de acasă am purtat cu noi căldura pământului pe care am făcut primul pas. Acum, la întoarcere la întâlnirea fiilor satului, satul în care am văzut lumina zilei, apusul soarelui, fulgii de nea, miriştea din hotar, pădurea din preajma lui (…) este unic şi inconfundabil pentru oricine s-a trezit în lume aici.
Acest acasă pentru mulţi este casa în care s-au născut, este locul natal, este şcoala unde au învăţat, cu părinţii şi dascălii pe care i-au avut. Semnatarii articolului îşi manifestă preţuire şi mulţumire învăţătorilor, profesorilor care şi-au dedicat întreaga activitate şcolii din Izvoarele. Nobilă misiune de modelare! A modela pare o îndeletnicire obişnuită. Poţi modela un lemn, o piatră, fier, dând o anumită formă obiectelor, dar a modela sufletul copiilor e un lucru deosebit, misiune nobilă căreia şi-au dedicat întreaga activitate. Frumoasele clipe ale copilăriei şi de elev au fost acoperite de mantaua timpului, dar rămân vii.
Acasă este biserica (acest străjer secular al limbii române cu rol esenţial în favoarea şi păstrarea educaţiei şi conştiinţei patriotice a poporului român) în care am fost botezaţi, este cimitirul cu mormintele strămoşilor – cei duşi sub glie ne stârnesc gânduri şi sentimente ce pot fi trăite cu intensitate, dor, nu pot fi redate prin cuvinte, decât în lacrimi şi plâns – este locul sfânt în care ne-am cununat, ne-am spovedit şi ne-am cuminecat.
De ani, soarta ne-a purtat pe cărările lumii. Oricare au fost motivele plecării, astfel de oameni de omenie au purtat în suflete acel indescriptibil acasă, în care intrau patria cu frumuseţile şi urâciunile ei, neamul cu datinile şi credinţele sale, cu bunele şi relele sale, de care nu s-au lepădat niciodată, nu l-au vândut pe cei treizeci de arginţi ai lui luda. ( Mai întâi cetăţean al ţării tale, pe urmă al lumii – Roosevelt)
Dragostea de patrie este prima calitate a omului civilizat (Napoleon). Ceea ce ne cheamă acasă – casa natală, părinţii, ţara, obişnuinţe, datini, prieteni, etc.
Să ne năpădească în minte tulburătoarele versuri ale lui Octavian Goga din poezia „Bătrânii”, versurile lui Vasile Voiculescu… din „Casa Noastră” – să ne răscolească sufletele cântecele pe versurile poetului Vasile Militar (mort în închisoarea din Sighet), cântate de un neam întreg: „Car frumos cu patru boi”, „A venit aseară mama”. Să ne retrăim copilăria, să ne revedem aievea părinţii şi bunicii, „carul cu boi”, cu aceştia din tabloul lui Nicolae Grigorescu şi acela din poezie. „Se schimbă azi ziua de ieri / Cum azi se schimbă-n mâine”. Mergând cu istoria alături, prin întâlnirea generaţiilor în ziua de 12 iulie a.c, sub genericul arătat mai sus – în titlu, ne bucurăm de întâlnirea locurilor natale. Prin această împlinire locuitorii satului, toţi participanţii la acest eveniment transmit dragostea, preţuirea şi respectul generaţiilor prezente spre viitor, a tradiţiilor şi obiceiurilor locale care s-au păstrat de-a lungul timpului – zestrea satului ce o constituie valorile sale culturale şi tradiţionale: graiul, portul, obiceiurile şi religia (…) a celor care şi-au jerfit viaţa pentru libertatea gliei străbune. „Un popor se defineşte nu atât prin oamenii săi mari, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte, îi cinsteşte” (NIETZSCHE)
Organizatorii doresc să reînvie „JOCUL ÎN ULIŢĂ” – o tradiţie, un obicei din strămoşi – aşa cum se făcea la frăgarul Frăsânei Boaichi – denumirea locului unde s-a construit monumentul pentru eternizarea IANCULUI. În satele româneşti nu se mai joacă duminica – vrem să ducem mai departe obiceiul. Jocul popular este cel care ne determină să fim mai curaţi sufleteşte şi să ducem mai departe portul şi tradiţiile satului românesc din Ardeal. Costumul nostru popular, document artistic social şi istoric, a atras atenţia străinilor. E nevoie ca generaţiile care urmează să cunoască rădăcinile poporului şi evoluţia sa „PE TREPTELE ISTORIEI”. Costumui popular are cuprins în el istorie, har şi frumuseţe – a oamenilor de atunci, dar şi de acum. În vremelnicia noastră existentă suntem într-o căutare a fericirii, a norocului, a succesului în viaţă. Târziu, uneori prea târziu, conştientizăm că toate aceste „izvoare de bine” nu se află în lumea largă spre care tânjim sau pornim, ci acasă în locurile natale, în toposul mirific care ne dă tuturor „puterea lui Anteu”. Astfel descoperim – dacă n-am făcut-o la vreme, că niciun alt loc nu poate răspunde visurilor, dorurilor, încercărilor noastre de a ne afirma identitatea, de a ne regăsi în glia moşilor şi strămoşilor.

• PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR

La monument ora 12.30-13.00: primirea participanţilor; deschiderea oficială a manifestării: intonarea Imnului Soc. „Avram lancu” din România; dezvelirea monumentului – cu tăierea panglicii tricolor;  cuvântul conducătorului manifestării; oficierea serviciului religios; ceremonia depunerii de coroane, jerbe şi buchete de flori conform ordinii de precădere; Lansare carte: prezintă Vasile Cristea – autor, editori lucrare – Nadia Baciu și Ion Mărgineanu – scriitor,  Victor Bercea – preşedinte C.N. Soc. „Avram Iancu”; program cultural susţinut de tinerii şi vârstnicii satului cu participarea invitaţilor; Hora satului JOCUL ÎN ULIŢĂ (frăgarul Frăsânei); la Căminul Cultural – Comuniunea participanţilor – mediator pr. Paroh Virgil Filimon.

Colonel (ret.) Vasile Cristea, vicepreşedinte Asociaţia “Avram Iancu” din România Consiliul Naţional, fiu al satului Izvoarele; Preot paroh,
Izvoarele – Virgil Filimon