Îl cunosc pe Ştefan Balog de aproape 20 de ani. Pe vremea aceea era un tânăr simplu, deschis, prietenos, plin de idei măreţe şi de vise ce păreau de-a dreptul nebuneşti.

Îmi amintesc că venea de la Aiud la Alba Iulia cu un hârb de „Trabant”, pătat de tot felul de vopsele, ca să-şi propună proiectele la nivelul Consiliului Judeţean Alba şi să obţină finanţare pentru manifestările pe care dorea să le organizeze. Am menţinut cu el o prietenie constantă, dar ne-am întâlnit destul de rar, din păcate, deoarece amândoi suntem angrenaţi în tot felul de proiecte care ne mănâncă timpul. Spre deosebire de mine, însă, Ştefan a dobândit o libertate de mişcare mult mai mare, şi-a urmat visele, şi-a pus în practică ideile, iar astăzi este unul dintre puţinii artişti români care se pot lăuda că au expus la sediul ONU din New York sau la Parlamentul European, la Bruxelles. Plus în multe alte ţări, precum Japonia, India, Egipt, Namibia, Argentina, Haiti etc. Prin urmare, Ştefan Balog a devenit, dincolo de personalitatea sa de pictor, grafician şi sculptor, un veritabil… ambasador! Da, un ambasador cultural al României, al judeţului Alba şi, desigur, al oraşului în care a văzut lumina zilei, Aiudul, care îi datorează lui, poate în cea mai mare măsură (dar şi altor colegi de-ai săi) faptul că a obţinut titlul de „Oraş al artelor”. Ba chiar mai mult, a avut timp să cocheteze şi cu arta scrisului, publicând, aşa, ca să nu se plictisească, şi un volum de povestiri!
Astăzi, Ştefan Balog este un om încă tânăr, simplu, deschis, prietenos, plin de idei măreţe şi de vise ce par de-a dreptul nebuneşti. Deci, în pofida trecerii timpului şi ascensiunii sale, Ştefan Balog a rămas acelaşi OM, de acum 20 de ani… Doar hârbul de „Trabant” nu-l mai are, ci un alt autoturism. Să nu vă închipuiţi cine ştie ce bolid foarte scump. O maşină trainică, bună pentru toate drumurile pe care umblă Ştefan. Şi e aproape la fel de pătată de vopsele, ca şi „Trabantul”. Cel puţin în interior. Aşadar, Ştefan continuă să vină la Alba Iulia, unde între altele se află doamna inimii lui, Elena, şi continuă să lucreze în atelierul său de la Aiud, precum şi cu colegii şi prietenii săi de la Inter-Art, o fundaţie care împlineşte anul acesta 18 ani de activitate. O activitate foarte laborioasă şi încununată de mari succese, după cum veţi putea constata parcurgând CV-ul lui Ştefan Balog, pe care-l redau mai jos, urmat de un scurt interviu. Veţi obseva încă de la început disproporţia dintre CV-ul său şi dimensiunea interviului, pentru că Ştefan nu este prea vorbăreţ. Este, după cum vedeţi, un om al faptelor, al muncii asidue, nu unul al pălăvrăgelii şi al aerelor de superioritate artistică, precum sunt mulţi alţi colegi de-ai săi, de breaslă…
Ştefan Balog –
Curriculum vitae
S-a născut în data de 6 iunie 1968, în oraşul Aiud, judeţul Alba, România. În anul 1987 a absolvit Colegiul “Bethlen Gabor” din Aiud. În perioada 1992 – 1995 urmează cursurile Şcolii de Arte din Alba Iulia. În perioada 1998 – 1999 urmează cursurile Universităţii Americane din Bucureşti – secţia artă şi arhitectură. În decembrie 2007 a absolvit Academia Popas din Timişoara, secţia grafică – gravură. Studiază gravura (1995 – 2000) cu maestrul Kantor Janos şi filozofia artei (2001 – 2003) cu maestrul indian Chiru Chakravarty. Expune regulat din anul 1993. A participat la peste 30 de expoziţii de grup, atât în ţară cât şi peste hotare: Kanagawa (Japonia), Odessa (Ucraina), Los Angeles (SUA), Cairo (Egipt), Velles (Macedonia), Roma (Italia), Bombay (India), Istanbul (Turcia), Budapesta (Ungaria), Washington DC (SUA), Somerville (SUA), Rabat (Maroc), Windhoek (Namibia), Viena (Austria), Mulhausen (Germania), Alexandria (Egipt), Shumen (Bulgaria) etc. A participat la 10 tabere de creaţie şi simpozioane în Ungaria, Turcia, Germania, Bulgaria, Qatar, Austria, Haiti şi, fireşte, România. A participat la peste 20 de expoziţii de Mail Art în Italia, Danemarca, Olanda, Germania, Belgia, Norvegia, Franţa, Argentina, Spania, Finlanda, Ghana, Ungaria, Venezuela, Mexic, SUA etc. A participat la peste 20 de saloane internaţionale de caricatură în Italia, Japonia, Mexic, Egipt, Cipru, Belgia, Brazilia, Tanzania, Canada etc. Are în „palmares” peste 40 de expoziţii personale în România, Ungaria, India, Egipt, SUA, Haiti, Finlanda etc. A iniţiat şi a participat la 6 expoziţii experiment organizate la Aiud. A obţinut opt premii la diferite manifestări artistice naţionale şi internaţionale.
În august 1999 publică volumul de proză scurtă fantastică “Atingerea zilei de mâine”, iar în august 2007 apare volumul „Traversarea”. Este iniţiatorul şi conducătorul Taberei Internaţionale de Artă Plastică „Inter-Art” Aiud – (1996 – 2012), Taberei Internaţionale de Creaţie pentru Tineret „Inter-Art” Aiud (2006 – 2012), Taberei Internaţionale de Grafică Wine-Art Alba Iulia (2007, 2008), Taberei Internaţionale de Artă Plastică Prison-Art Aiud (2008). Este coorganizator şi participant la Festivalul Internaţional de Caricatură, Epigrame şi Umor Aiud (2005 – 2013) şi Festivalul Internaţional de Documentare Artistice şi Foto AIUD – ART (2005 – 2012), Bienala Intercontinentală de Grafică Mică “Inter-Art” Aiud (2006, 2008, 2010, 2012). Este coorganizator al expoziţiilor internaţionale de Mail Art organizate la Aiud (1998 – 2012). Este fondatorul  Fundaţiei „Inter-Art” Aiud România, al Galeriilor “Inter-Art” şi al Muzeului de Artă Contemporană “Inter-Art” din Aiud – alături de Ioan Hădărig şi Robert Lixandru. Este preşedintele Fundaţiei „Inter-Art” Aiud. Are lucrări în muzee, galerii şi colecţii particulare în peste 30 de ţări de pe toate continentele.
lNoi întrebăm, Ştefan Balog
răspunde:
– Când ţi-ai descoperit pasiunea pentru arta plastică? Deci, care e prima ta amintire legată de artă?
– Cred că arta m-a descoperit pe mine, când eram în grupa mare, la grădiniţă. Prima amintire este despre prima mea expoziţie personală, una de desene, chiar în perioada grădiniţei, pe… peretele proaspăt văruit al părinţilor mei, într-un moment de neatenţie din partea lor. Nici nu vreau să-mi amintesc ce «premiu » am luat!
– Ce înseamnă arta plastică pentru tine?
– Arta este felul meu de a fi, este meserie şi pasiune în acelaşi timp, pentru că trăiesc prin şi pentru artă!
– Dar efortul logistic şi organizatoric pe care-l faci împreună cu echipa de la Inter-Art? Ce înseamnă acesta? Nu te limitează oarecum, forţându-te să-ţi aloci o bună parte din timp altor obligaţii decât creaţia artistică?
– Da, este adevărat că munca la Inter-Art afectează oarecum procesul meu creativ, îmi consumă timpul, nervii şi energia, însă îmi oferă alte satisfacţii. Mai mult ca sigur că nu aş fi ajuns la acest nivel, ca artist, fără Inter-Art. Acest fenomen a crescut în timp şi iată că anul acesta sărbătorim majoratul Inter-Art. Este o muncă foarte complexă, o muncă în echipă. Sunt onorat să fiu alături de ceilalţi doi membri fondatori, Ioan Hădărig şi Robert Lixandru, care se află alături de mine încă de când am început proiectul. De asemenea, mă simt onorat de prezenţa, alături de mine, a numeroşilor voluntari inimoşi şi simpatizanţi, graţie cărora am ajuns până la acest nivel. În momentul de faţă fenomenul Inter-Art e cunoscut în 110 ţări de pe tot mapamondul, deoarece la următorul nostru eveniment vom avea participanţi din toate aceste ţări. Va fi din nou o premieră românească mondială, la sediul ONU din New York!
– Ai umblat prin multe ţări şi ai expus în multe ţări. Care este cea mai frumoasă amintire a ta, din aceste peregrinări?
– Am avut şansa de a reprezenta România la multe evenimente de nivel înalt, iar acest lucru înseamnă deja pentru mine o amintire foarte frumoasă. Pe de altă parte, fiecare expoziţie personală a fost o poveste deosebită. Fiecare călătorie a adus o impresie în plus. Cred, totuşi, că India mi-a schimbat foarte mult modul de a gândi, precum şi procesul de creaţie. O amintire frumoasă este cea din luna martie a acestui an 2013, când Inter-Art a expus artişti din 52 de ţări la Parlamentul European de la Bruxelles. Aici au fost alături de mine colegi dragi, fratele meu Zoltan, dar şi două persoane deosebite din viaţa mea: Elena şi Anca!
– Dar cea mai urâtă amintire, cea mai dureroasă, cea mai înspăimântătoare?
– Şi aici ar fi multe de spus. Lucrez de multă vreme la o carte care se va numi «Inter-Art după cortine», unde un capitol special este rezervat călătoriilor. O să povestesc în această carte şi întâmplări triste şi întâmplări amuzante, din tot ceea ce a însemnat istoria fundaţiei noastre de la începuturi şi până în prezent. Cred că e bine aşa, ca să fie cunoscute toate laudele, dar şi toate jignirile ce ni
s-au adus, precum şi greşelile noastre şi ale celor din jur. Cât despre amintiri urâte, două îmi vin în minte. Una se leagă de «fraţii» bulgari, mai bine zis de vameşii lor absurd de obtuzi, iar a doua mă duce cu gândul la Tiraspolul anului 1999 şi la modul în care armata rusă primea călătorii aflaţi în tranzit.
– Dacă ar fi să dai numele a trei maeştri care te-au călăuzit în viaţă, sau pe care i-ai luat tu drept modele, pe cine ai numi?
– Cei trei maeştri sunt următorii patru: Eva Mazzucco, o pictoriţă austriacă de origine italiană, care a fost a doua mea mamă. Mi-a călăuzit drumul timp de 20 de ani şi a avut un rol foarte important în naşterea fenomenului Inter-Art. A trecut în eternitate la începutul acestui an şi acum se află alături de un alt mentor al meu, maestrul indian Chiru Chakravarty, cel care a avut şansa de a fi expus alături de Picasso, şi care
mi-a desluşit tainele filozofiei în artă. Maestrul Kantor Janos, profesorul meu de gravură mi-a marcat şi el evoluţia, deoarece de la el am învăţat tot ceea ce ştiu acum în acest domeniu, iar cel de-al patrulea, dar nu cel de pe urmă, este maestrul Ştefan Popa Popas, care mi-a acordat, alături de încrederea lui, una dintre foarte puţinele diplome de absolvire ale Academiei Popas în gravură!
– Un gând şi un mesaj pentru cititorii ziarului Unirea.
– Toţi cei care se opresc să citească acest ziar şi aceste rânduri sunt convins că au dragoste pentru cultură, altfel ar citi reviste penibile, de scandal. Îmi exprim respectul faţă de aceşti cititori ai dumneavoastră şi, de asemenea, faţă de toţi cei care încurajează şi susţin actul cultural, singura valoare reală care oglindeşte identitatea noastră în Univers. Acest judeţ are un potenţial deosebit, are oameni deosebiţi, care au avut mari realizări în cele mai diferite domenii şi au făcut, fără exagerare, istorie, aici! Pentru ei şi pentru toţi cei ce cred în valorile umanităţii merită să facem tot ce ne stă în putere, pentru a păstra arta şi cultura ca pe cel mai important ambasador în lume! Pentru că cine investeşte în artă, investeşte în viitor…
– Mulţumesc şi succes în continuare!
a consemnat

Ioan HĂNŢULESCU

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Aiud Info și pe GOOGLE NEWS