aiudinfo, stiri aiud, informatii aiud

Acasă » Știri din zonă » Rachiş – satul uitat de lume

Rachiş – satul uitat de lume

Publicat în 18.09.2013 la ora 9:00

rachisŞapte oameni, din care doi nu mai locuiesc permanent acolo, se străduiesc să menţină viaţa într-un sat uitat de lume. Fără medic, cu drumuri degradate, fără mijloace de informare, cei şapte îşi trăiesc viaţa resemnaţi şi mulţumiţi că Dumnezeu îi ajută să-şi câştige aşa cum pot existenţa.

Satul Rachiş din comuna Mirăslău poate fi dat exemplu pentru rezultatul politicii Partidului Comunist Român în ceea ce priveşte industrializarea şi strămutarea populaţiei. La această oră, cine doreşte să facă o vizită satului trebuie să se pregătească sufleteşte pentru şocuri majore. Casele dărâmate, altele cu scânduri bătute la ferestre şi uşi, acoperişuri căzute şi drumuri, ce odinioară erau circulate, năpădite de vegetaţie. Ceea ce este mai şocant este liniştea şi pustiul uliţelor, care acum 20 de ani mai erau călcate de aproximativ 200 de persoane. În urmă cu 20 de ani mai erau în picioare şi locuite 70 sau 80 de case. Astăzi majoritatea lor sunt la pământ. După peste 750 de ani de atestare, satul se stinge încet dar sigur, doar cele 7 „suflete lumânări” mai ard, dar bătrânii locuitori se vor stinge şi ei, unul după altul, lăsând pustiul să inunde aşezarea. Biserica, singura clădire care se mai ţine bine, veghează, neputincioasă, ca o cloşcă puii pe care „uliul ruinei” îi prinde în gheare. Chiar şi ea, biserica, suferă. Preotul vine o dată pe lună în sat să-i slujească pe credincioşi şi chiar şi atunci nu sunt toţi în biserică, deoarece bolile nu-i mai lasă pe unii să meargă până acolo. Odinioară parohia era cea mai bogată, avea peste 100 de hectare de pădure, preotul avea turmă de oi, vaci multe, cai şi biserica arăta bine. Acum a început să o prindă şi pe ea, pe ici colo, ruina nepăsării.
Deşi o duc rău, cei şapte locuitori ai Rachişului spun că au cam tot ce le trebuie. Fiind o societate închisă, banul este perceput ca o problemă auxiliară, el fiind folosit doar pentru plata celor câţiva kilowaţi de energie consumaţi sau pentru plata unor produse pe care societatea lor nu le produce. Cei 7 bătrâni nu reproşează nimic nimănui. Au ce au cu statul şi cu autorităţile deoarece, spun ei, i-au cam uitat. „Ăştia mari nu ne mai bagă în seamă. Ne-au cam uitat!”, spunea unul dintre locuitori. Cu toată vârsta lor înaintată, cu necazurile multe şi puţinele bucurii, cu toată singurătatea care-i înconjoară, cei şapte oameni trăiesc demn cu amintirile lor, pe picioarele lor şi aidoma stejarilor din pădurile care-i înconjoară se usucă, încet, încet, în picioare, ducându-se în lumea celor drepţi fără ca în afară de câteva rude şi de copiii lor, ce vin din ce în ce mai rar în sat, să bage cineva de seamă.

Dorel LAZĂR

Facebook 

Acest articol a fost citit de 2048 ori

Rachiş – satul uitat de lume
4.5 (90%) 2 votes

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.